În Nordul Bucovinei, la 60 de km N de municipiul Rădăuți, la granița României cu Ucraina, se află comuna Ulma, o localitate de munte cu aproximativ 500 de gospodării și familii creștin-ortodoxe. Denumirea localității se pierde în negura timpului, legenda locului legând denumirea satului de trecerea voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, care întorcându-se dintr-o luptă purtată în Codrii Cosminului, a poposit de multe ori sub umbra copacilor de ulm. Prima atestare documentară a comunei Ulma datează dintr-un hrisov al voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt din anul 149 Parohia Ulma a fost înființată la data de 1 septembrie 1945, la propunerea preotului Ioan Ursache. Mitropolia Bucovinei de Sud din Suceava aprobă gruparea satelor Ulma, Măgura, Lupcina, Costileva și o parte din Nisipitu, într-o parohie nouă cu denumirea de Parohia Ulma cu hramul „Înălțarea Domnului”.
În anul 1950, se adaugă la Parohia Ulma și întreg satul Nisipitu, cedându-se în schimb satul Ehriște Parohiei Sadău din Brodina. Până în anul 1944 satele sus amintite au aparținut Parohiei Seletin (azi Ucraina), căci hotarul de frontieră dintre URSS și România cu nedreptate a trecut peste comuna Seletin împărțindu-o în două, ca de altfel și teritoriul Bucovinei.
Satele comunei Ulma sunt înconjurate de munți și păduri ce încântă ochiul celui ce pășește pe aceste meleaguri sfinte, dar și al localnicilor care trăiesc aici și se nevoiesc aici până la sfințenie. De multe ori mă gândesc în sinea mea cum se face că această parte de țară s-ar părea binecuvântată mai mult decât celelalte sate și comune bucovinene. Credincioșii acestei parohii nu au altă bucurie spirituală decât Biserica. Ei vin la biserică pe jos, cale de kilometri, pe poteci de munte, numai de ei știute, căci fiecare care intră în Biserică trăiește în Biserică cu Hristos.
În anul 1976, după terminarea studiilor superioare ale Universității de Teologie din București, mi-a rânduit Dumnezeu această parohie, mie, preotului Constantin, parohie care parcă era pregătită pentru mine, să vin pe aceste locuri, în acest mediu puternic influențat de credința strămoșească ortodoxă. Credincioșii de aici muncesc și se roagă, făcând totul cu gândul la Hristos și cu inima la Dumnezeu. În cei 70 de ani de existență a Parohiei Ulma au slujit pr. Ioan Ursache (1945-1975) și pr. Constantin Chimiuc, din 1976 până astăzi. Din anul 1997, alături de mine slujește pr. Costel-Lucian Chimiuc, iar din anul 2007, pr. Victor Tamașag.
Credincioșii parohiei sunt de etnie huțulă, cea mai mică etnie din țară sau chiar din lume, păstrând credința străbună și obiceiurile tradiționale. Unele din obiceiurile tradiționale au dispărut. Este o realitate dramatică dispariția tradiției huțule. Huțulii au avut mari valori spirituale. Există pericolul dispariției colindelor huțule, acest patrimoniu uriaș care există de mai multe sute de ani. Casele huțule, un subiect dureros, sunt puține și în condiții mai puțin bune. Însăși comunitatea huțulă e pe cale de dispariție. Îmbrăcămintea huțulă a dispărut, sunt foarte puțini oameni care se mai îmbracă în acest costum popular, doar trei babe și doi moșnegi. Abandonul tradiției sau pierderea tradiției ține de un proces ireversibil. Oamenii de azi, mai ales cei bătrâni, ar trebui să fie mai aspri cu cei tineri, cu noua generație, să reînvieze obiceiurile străbune.
Biserica din Ulma a fost înzestrată pe parcursul anilor cu mai multe odoare și înnoiri. Biserica a fost supusă unor reparații. La zidirea ei (1945) nu i s-a făcut fundația, ci a fost pusă pe piatră de lespede, cu timpul, datorită ploilor și inundațiilor, partea de nord-est a bisericii, temelia bisericii s-a adâncit între 8 și 15 centimetri și s-a recurs la subzidire. În 1977 s-au electrificat biserica și casa parohială. În 1977-1979 s-a înnoit casa parohială și s-au construit diferite anexe gospodărești. În 1988-1990 s-a construit o clopotniță din piatră. Biserica era mică și neîncăpătoare și credincioșii au recurs în anii 1996-1997 la lărgirea, lambrierea și pictarea ei. În anul 2008 s-a reparat casa parohială și casa praznicală s-a acoperit cu tablă. În 2013 s-a construit un aghiazmatar impunător, pictat și acoperit cu tablă aurită. În 2014 s-au construit un lumânărar și camera centralei termice, s-a pavat curtea în jurul aghiazmatarului cu piatră.
Biserica este înzestrată cu mari valori spirituale. În anul 2007 am primit în dar de la Lavra Poceaevului din Ucraina o părticică din moaștele Sfinților Cuvioși Iov și Amfilohie, aduse de preotul Constantin Chimiuc. În anul 2014 am primit de la Catedrala Rusă din San Francisco – SUA, de la ierarhul locului, Înalt Preasfințitul Kyrill, Arhiepiscop de San Francisco și a toată America, o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, noul făcător de minuni, aduse de preoții Costel Lucian Chimiuc și Victor Tamașag, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Credincioșii au mare evlavie la sfintele moaște, prin ele ne înviorăm rugăciunea și ne împodobim sufletul cu virtutea creștină.
Sfântul altar este împodobit cu Sfânta Masă aurită adusă din Moscova
Parohia Ulma are două filii: Măgura și Lupcina. Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din Măgura a fost construită în anii 1955-1957 și supusă la mai multe reparații, fiind înzestrată cu mai multe obiecte de cult. Până în 1957 s-a slujit într-o capelă de cimitir. În 1981-1982 s-a construit o clopotniță cu casă praznicală. În anul 1998-2000 credincioșii au dorit să aibă o biserică pictată și au recurs la pictarea ei. Ca și biserica din Ulma, a fost pictată de pictorul George Gavrileanu din Gura Humorului. Credincioșii de aici sunt foarte atașați de biserica lor.
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Lupcina a fost construită între anii 1998-2000, pe un vârf de munte, la o altitudine de 1080 de metri. Este electrificată, lambriată și pictată. Are clopotniță nouă cu trei clopote și încălzire termică. Al doilea hram al bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”.
Numim parohie comunitatea euharistică în sânul căreia trăim ca și creștini. Acest cuvânt provine dintr-un termen grecesc care înseamnă „un loc în care oamenii locuiesc ca străinii”. În Biserica veche, acest cuvânt era folosit pentru desemnarea tuturor Bisericilor locale, adică a tuturor locuitorilor în care trăiesc ca și creștini care se adună laolaltă în fiecare duminică sau sărbătoare în jurul unui preot sau episcop pentru a participa la Dumnezeiasca Liturghie. În primele veacuri prin acest termen erau desemnate atât eparhiile cât și parohiile așa cum înțelegem noi astăzi. În zilele noastre, cuvântul „parohie” desemnează o realitate canonică și juridică. Înainte de toate, o parohie este o mică Biserică locală, un loc bine determinat în care creștinii se reunesc pentru a participa la Sfânta Liturghie. Înțeleasă astfel, Biserica „Înălțarea Domnului” este o parohie, dar membrii săi se reunesc ca niște străini a căror patrie este în ceruri, în Hristos cel preaslăvit și așezat de-a dreapta Tatălui.
În fiecare an și la diferite sărbători sau sfințiri, credincioșii au primit arhierești binecuvântări din partea ierarhului locului, a Înalt Preasfințitul Pimen și a vrednicului de pomenire celui ce a trecut la Domnul, Prea Sfințitul Gherasim Putneanul.
De ce am spus că Parohia Ulma este un model? În primul rând pentru că oamenii de aici și-au păstrat credința ortodoxă din moși strămoși și până astăzi nici un om din această parohie nu a trecut la sectari, drept pentru care avem în comună două – trei familii de altă confesiune care au venit din alte zone. Deci credința ortodoxă este unanimă în Parohia Ulma. Nu ne obligă nimeni să fim ortodocși pentru că credința pe care am primit-o o păstrează fiecare în suflet, dar și prin fapte bune și prezența la Biserică.
Huțulii – locuitorii din această zonă, o ramură a ucrainenilor, știu ce înseamnă credința ortodoxă. În al doilea rând, avem trei biserici, întotdeauna pline de credincioși, mai multe capele și troițe. O capelă de mici dimensiuni se află în Austria, pe malul Dunării, construită de meșterii noștri și donată de un fiu al satului, unde este arborat permanent steagul României.
Foarte multă lume din multe părți ale țării și din străinătate vine în Parohia noastră să se închine în Biserică la sfintele moaște și să participe la diferitele slujbe pe care le oficiem, atât la sărbătorile Maicii Domnului, a cărei icoană de la Lavra Poceaev (Ucraina) o avem, cât și la celelalte slujbe pe care le oficiem în duminici și sărbători.
Preot slujitor Parohia Ulma, Constantin Chimiuc
