Părinții și un nou an școlar

Și dacă în articolul precedent am adus în discuție câteva sentimente trăite de copii la începutul fiecărui an școlar, vă propunem să urmărim și câteva sentimente trăite de părinți.
Aceștia pot fi și ei “împărțiți” după vârstele copiilor.
Părinții “începători” sunt cei mai emoționați. Sunt mândri că micuțul lor devine școlar, au așteptări mari și speranțe pozitive, își fac planuri pentru copii și pentru ei, își propun să fie părinți model, să nu facă greșeli, să țină o legătură constructivă cu școala …
Realitatea de peste câteva luni va demonstra, ca în fiecare an, că puțini reușesc să devină ceea ce au planificat. Serviciile, timpul, provocările … îi aduc pe unii în situația să rezume legătura cu școala la întrebarea zilnică adresată copilului “Cum a fost azi la școală? / Ce ai făcut azi la școală?”. Există și părinți care devin mai zeloși decât s-au gândit. Micuții acestora sunt de obicei împovărați, obosiți, timorați de cerințele foarte mari și de activitățile multiple la care sunt supuși.
Părinții care au copii în clasele primare sunt încă destul de atenți și prezenți în relația copilului cu școala. Deși majoritatea comentează volumul de teme de vacanță, ei insistă ca acestea să fie făcute (unii le organizează pe perioada întregii vacanțe, alții le comasează în primele săptămâni de vacanță că să “scape” de ele, sau în ultimele ca să “fie făcute”).
Numărul părinților implicați scade vizibil de la învățământul primar la cel gimnazial. Ideea de concurență primește noi valențe, “premiul I” nu mai este pentru mulți un scop în sine … În plus, un număr mare de părinți înțeleg că “școala pentru fiecare” este doar la nivel declarativ. Foarte puține sunt acele cadre didactice care reușesc să trateze copiii individual, să-l ajute pe fiecare după nevoi, după capacitatea și sensibilitatea lui, să-l pună în valoare, să-l integreze, să-l ambiționeze, să-l motiveze …
Părinții liceenilor nu mai sunt atât de emotivi, cu excepția celor debutanți. Grijile lor sunt acum mult mai variate, de la formarea copiilor ca oameni până la construirea viitorului lor.
În concluzie, este foarte interesant să observăm că atât cerințele școlii cât și ale familiei sunt invers proporționale cu vârstele copiilor. Dacă este corect sau nu … este un alt subiect de discuție. Stimați părinți, mult succes în noul an școlar, în activitățile copiilor dumneavoastră și multă răbdare, înțelegere și putere de muncă în sprijinul de care aceștia au nevoie din partea familiei!
www.problemele-copilului-meu.ro