Părinții își pot ajuta copiii să nu se mai sperie de întuneric

Psihologul și psihanalistul francez Béatrice Copper-Royer, co-fondatoare a E-Enfance, oferă câteva sfaturi pentru părinții ai căror copii se tem să adoarmă și izbucnesc în plâns în momentul în care sunt lăsați singuri, noaptea, în camera lor.
Care este vârsta la care copiii încep să se teamă să doarmă singuri?
În majoritatea cazurilor, temerile apar în jurul vârstei de doi ani și jumătate – trei ani. Nu este vorba de o boală, ci de un fenomen care se asociază dezvoltării „normale” a copilului. Acesta conștientizează deja autonomia proprie, dar face față cu greu despărțirii de părinți și, în special, de mamă în momentul în care trebuie să se culce. La această problemă se adaugă teama de întuneric provocată de absența punctelor de reper în obscuritate. Dacă problema persistă dincolo de perioada oedipiană (șase – șase ani și jumătate), părinții trebuie să consulte un specialist pentru că poate fi vorba de o anxietate profundă.
Cum pot fi ajutați acești copii să aibă un somn liniștit?
Părinții trebuie să instaureze anumite ritualuri. Copiii trebuie să se culce la aceeași oră, eventual să aibă alături jucăria preferată, mamele trebuie să le citească o poveste, să-i sărute, să-i mângâie, pe scurt, să se instaureze un ritual secret între mamă și fiu care să preceadă momentul în care se spune „noapte bună”. Aceste etape îi oferă copilului o anumită siguranță și îi permit să facă față mai bine despărțirii.
În cazul copiilor cărora le este teamă de întuneric, nu există nici un inconvenient pentru ca ușa camerei să rămână întredeschisă sau pentru ca pe noptiera sa să existe o veioză aprinsă. În fine, climatul trebuie să fie unul cât mai liniștit, relațiile dintre părinți și copil să fie bune și între ei să existe comunicare. Spre seară lucrurile trebuie să se liniștească. Zgomotele cotidiene îi asigură confortul emoțional. Dimpotrivă, părinții trebuie să evite să vizioneze împreună cu copilul sau alături de camera acestuia filme de groază. De asemenea, părinții trebuie să evite poveștile prea sumbre pentru că cei mici au o imaginație bogată.
Ce trebuie evitat cu orice preț?
Incoerența! Dacă părinții cedează în mod constant dorințelor copiilor, de tipul „pot dormi cu voi în noaptea asta?”, aceștia nu vor mai putea respecta obiceiurile bune, iar părinții vor fi nevoiți să facă față capriciilor celor mici și să negocieze pentru a obține ceva. Părinții trebuie să păstreze o linie de conduită, să știe să facă excepții doar atunci când este cazul, de pildă, atunci când copilul are un coșmar sau trece printr-o situație extrem de stresantă. Copilului trebuie să i se explice că este protejat, că părinții se află în camera alăturată și că nimic nu îl va amenința în timpul somnului.