Părinți, nu încuiați ușa cu nepăsare când nu știți pe unde umblă copiii voștri

Când unui gospodar îi fuge din curte gânsacul și nu se întoarce acasă până seara, de obicei gospodarul se străduiește să-l găsească și nu închide poarta până nu se întoarce pasărea fugită – dar ce mulți sunt părinții care încuie ușa cu cea mai mare nepăsare și se duc să se culce, chiar dacă fiul sau fiica nu sunt acasă, chiar dacă sunt la bal mascat, la dans, la cârciumă sau își petrec noaptea în alte adunări deloc morale și deloc neprimejdioase!
Dacă unul dintre copiii tăi s-a abătut de la calea dreaptă, dacă a părăsit calea virtuții și-a apucat-o pe calea viciului și păcatului, îndatorirea ta, părinte creștin, mamă creștină, e să fugi după odrasla ta rătăcită, s-o rogi, s-o cerți, s-o previi, s-o pedepsești și, ca să zic așa, s-o urmărești cu lacrimile și cu rugămințile tale până se întoarce iarăși la calea cea adevărată.
Ați văzut modelul păstorului celui bun: urmați-i, părinți creștini, și împliniți-vă cu bună credință îndatoririle de păstori față de copiii voștri. Amintiți-vă totdeauna ce comoară de mare preț v-a dăruit Dumnezeu în persoana copiilor voștri, dar nu uitați nici de răspunsul pe care va trebui să-l dați pentru ei cândva înaintea Lui, la tronul Veșnicului Judecător. Duceți întotdeauna la pășuni bune oile încredințate vouă, hrăniți-le cu pâinea cea cerească a învățăturii creștine și a harului dumnezeiesc celui împărtășit lor prin Tainele Bisericii Ortodoxe. Supravegheați neadormiți purtarea copiilor voștri din casă și din afara ei, urmăriți cu cine se întovărășesc, plecarea lor de acasă și întoarcerea lor.
(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educație, Editura Sophia, București, 2006, sursa: Doxologia.ro)