Părinți, aveți grijă cum vă rugați pentru copiii voștri!

Niște părinți și-au adus fiul îndrăcit la Sfântul Partenie al Lampsacului. De obicei, Sfântul, cu harul lui Dumnezeu, le ajuta celor nefericiți fară să se lase rugat. De data aceasta însă, el s-a arătat nemulțumit. Căzând la picioarele omului lui Dumnezeu, părinții îl rugau cu lacrimi să le scape fiul de boală.
Nevoitorul a răspuns: „Fiul vostru nu este vrednic de vindecare, fiindcă duhul-chinuitor i-a fost dat ca pedeapsă pentru că este aproape ucigaș de tată”. Părinții s-au îngrozit, iar Sfântul a lămurit: „Fiul vostru vă jignea deseori?”. „Da”, a răspuns cu durere tatăl. „V-ați rugat, în amărăciunea voastră, ca Domnul să-l pedepsească?”. „Da, am păcătuit înaintea Domnului”, au recunoscut suspinând părinții. Atunci, Sfântul a răspuns: „N-are decât să sufere, fiindcă și-a meritat pedeapsa”. Însă părinții cei iubitori, neputând îndura gândul acesta, nu încetau să verse lacrimi și să-l roage pe făcătorul de minuni. Mișcat de rugămințile lor fierbinți, acesta a cerut de la Dumnezeu iertare pentru tânăr, l-a binecuvântat și, rugându-se, l-a tămăduit.
Așadar, să fim mai prevăzători când cerem ceva de la Dumnezeu! Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc… și nu blestemați… „Nu vă răzbunați singuri”, învață Apostolul Pavel, ci „lăsați loc mâniei lui Dumnezeu… Dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă este însetat, dă-i să bea… Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele” (Romani 12,14 și 19-21).
(K. V. Zorin, Păcatele părinților și bolile copiilor, traducere din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2007, pp. 30-31)