Părintele Proclu: „Anii durerilor au început”

„Le-am spus la mulți căamu toți diavolii au ieșit din iad, sunt pe fața pământului.Odată a venitun autobuz la Mânăstirea Sihăstria cu oameni îndrăciți. S-a întâmplat că, în timpul acela, să fie vreo 4-5 ani de atunci, eram și eu acolo.Și am văzut cum ieșea din cursa aceea fiecare om chinuit de duhuri și când ieșeau ei, eu mă simțeam ca la gura iadului.Era acolo cineva care se vindecase prin Sfântul Maslu, prin rugăciune, prin smerenie și post de duhuri rele și omul acela îi adunase pe toți ca să-i aducă la mănăstire. Omul acela o zis așa: „Vezi lumea asta, numai șoferul nu-i îndrăcit, încolo toți sunt îndrăciți. I-am adus la Sfântul Maslu”. Și eu am zis: „Vai de mine, ce s-a întâmplat?
Nenorocire mare, că-i iad pe fața pământului, dacă îi chinuie așa de grozav”. Și el a răspuns:
„Toți aceștia avem crime, avorturi…” și a spus o mulțime de păcate pe care le săvârșiseră aceia. „Ce zici, ne va mântui Dumnezeu sau nu?”. Eu i-am spus: „Hristos a venit pentru cei păcătoși dintre care cel dintâi sunt eu”. Apoi i-am sfătuit cumsă se mărturisească, pentru că persoanele care au duhuri obișnuiesc să dea vina pe altul, că, uite, eu din cauza cutăruia sufăr, că cineva a trimis duhurile cu vrăji și au intrat în mine și mă chinuie. Le-am răspuns că nu trebuie să mai spună vorba asta, ci să spună așa: „Pentru păcatele mele!”Cănu-i mai mare vrăjitorul ca Dumnezeu,darDuhul Sfânt așa ne ajută, pe măsura smereniei. Și orice i s-ar întâmpla omului, să zică așa:
„Pentru păcatele mele!”Să nu zic niciodată că din cauza cutăruia eu sufăr, nu, pentru că, despun așa, atunci ispitele se îndelungă, Duhul Sfânt vine cu întârziere sau defel, dacă n-amsmerenie. Și voi fi pedepsit și chinuit de duhuri, că Dumnezeu nu mă va ajuta și le îngăduie să mă muncească. Cu cât dau vina pe mine, cu cât mă smeresc și caut să fac rugăciune tot timpul, începe să mă ajute.
Dacă adorm cu mintea împrăștiată, foarte puțin mă ajută sau defel. Secretul aicea stă: un creștin, ori un călugăr, ori un preot care are năcazuri,acela va reuși care dorește să adoarmă cu mintea în
rugăciune. Dacă eu m-am rugat zi și noapte, iar când m-am culcat, am adormit cu mintea în altă parte, degeaba m-am ostenit.Totodată trebuie să mă învăț a ierta”.