Despre părintele Iustin Pârvu, cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamț, s-a scris mult. Ceea ce se cunoaște mai puțin este trecutul său din vremea prigoanei comuniste. Nu ne propunem să contrazicem unele opinii deja conturate, ci să aducem mai multă lumină cu ajutorul documentelor din arhiva fostei Securități.
Săpături recente în arhivele deținute de CNSAS scot la lumină un nou dosar penal, care conține detalii legate de arestările din 1948 operate în orașul Roman cu fotografia inedită a părintelui. Prin aplicarea la nivel național a ordinului nr. 5 al Cabinetului ministrului afacerilor interne, toți cei suspectați de activitate legionară au fost arestați. Numai în județul Roman au fost reținute 44 de persoane, suspectate că ar duce activitate legionară conspirativă. Dintre acestea sunt numeroși studenți, intelectuali (profesori, medici), preoți și chiar elevi din liceele romașcane. Cei mai în vârstă, cu antecedente legionare consemnate până spre 1944, erau considerați continuatorii manifestării politice de acest tip, concretizată mai ales prin recrutarea tinerilor liceeni din școlile din Roman. Documentele întocmite de Siguranța comunistă încep cu anul 1947, în fapt fiind vorba de denunțuri ale unor informatori, multe confuze și care nu se verificau în realitate. Dar ordinul politic al regimului procomunist era de a identifica și lichida și cea mai insignifiantă manifestare opozantă. Potrivit documentelor pe care le-am consultat, cazul legionarilor de la Roman este supradimensionat de Siguranță, ca o adevărată conspirație menită să participe decisiv la răsturnarea regimului comunist. Numai simplele relații pe care părintele Iustin Pârvu le avea cu fostul membru FDC din vremea guvernării legionare, fostul seminarist și student Dumitru Bârjoveanu, pentru Siguranță însemnau reactivarea organizației FDC. La o astfel de secvență se adăugau delațiuni relative la ascunderea unei biblioteci legionare în spațiul Seminarului „Sfântul Gheorghe”, care de altfel nu a fost găsită la percheziție, și ținerea unor ședințe de cuib, în fond fiind vorba de întâlnirile colegiale, în care părintele Iustin, elev în ultima clasă, era recunoscut cu o autoritate duhovnicească. Astfel, pentru Siguranța comunistă toate acestea reprezentau activitate legionară, așa cum se suspecta și în cazul altor școli romașcane, precum liceele „Roman-Vodă”, Industrial, agricol sau comercial. Totuși, care era miza acestor arestări? Ne aflăm în anul 1948, după instaurarea regimului democrat-popular, când comuniștii au trecut la instituirea unei alte Constituții, cu principii preluate din modelul sovietic, prin care opțiunile politice nu existau sau manifestarea religioasă nu-și avea locul. Se pregăteau mari reforme, precum cea a învățământului care urma să creeze „omul nou”. Or, astfel de înfăptuiri nu se puteau realiza dacă nu exista o motivație, anume compromiterea unor elevi cu presupuse activități politice. Prin această înscenare, părintele Iustin a primit o condamnare de 12 ani muncă silnică, pe care i-a executat la Suceava, apoi la Aiud și Gherla. A prestat muncă obligatorie la Baia Sprie și Cavnic, apoi la Periprava și Culmea. Deoarece era considerat „legionar periculos”, la expirarea termenului de detenție a fost trimis în lagăr de muncă pentru 72 de luni. Eliberarea părintelui a survenit la 6 mai 1964, întorcându-se în satul natal.
Nu i s-a permis să revină în mănăstirea de metanie, la Durău, muncind la exploatările forestiere din zonă. Era urmărit permanent de o Securitate obsedată de continua conspirație legionară. În schimb, părintele Iustin se ruga pentru revenirea în mănăstire. La puțin timp, dorința i s-a îndeplinit, autoritățile comuniste aprobându-i revenirea la viața căreia i se dedicase din tinerețe, viața monahală.
Adrian Nicolae PETCU – Ziarul LUMINA
