Părintele Isidor Vorobchievici – vrednic cărturar bucovinean

Acum 185 de ani, la 18 mai 1836 în Cernăuți se năștea Isidor Vorbochievici, fiul preotului Ivan Vorobchievici, profesor de teologie la Cernăuți și al presviterei Elisaveta. La vîrsta fragedă de 3 ani rămâne orfan de mamă, iar la 10 ani rămîne orfan de tată, astfel încât avea să fie crescut în localitatea Kițmani (Cozmeni) lângă Cernăuți în familia protopopului Mihailo Vorobchievici și Paraschiva Vorobchievici, bunicii paterni. La vârsta de 5 ani deja știa bine să cânte la vioară.
După absolvirea cursurilor primare, gimnaziale și liceale, urmează cursurile Institutului Teologic din Cernăuți între 1857 – 1860.Ștefan Nosievici, fost profesor la Institutul Teologic din Cernăuți, fondatorul și dirijorul corului de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou – Suceava i-a trezit interesul pentru cunoașterea și valorificarea folclorului românesc. După căsătoria cu Leontina Bendevskaia este hirotonit preot pe seama parohiei Davideni și apoi la Moldovița.
Între 1867 – 1869 urmează cursurile Conservatorului din Viena – Akademie für Musik und darstellende Kunst, perfecționându-se în teoria armoniei cu prof. Franz Krenn și în muzica bisericească bizantină cu prof. Benedikt Randhartinger. În 1868, trecând prin Liov este impresionat de muzica corală bisericească compusă de D. Bortnianski, M. Berezovski ș. a. Ajuns la Cernăuți va fi profesor de muzică și cântare corală la Institutul Teologic, la Școala Normală de învățători și învățătoare și Gimnaziul german din Cernăuți, iar după înființarea Facultății de Teologie Ortodoxă în cadrul Universității din Cernăuți a fost numit profesor de muzică liturgică la această facultate. Ca profesor la Facultatea de Teologie a colaborat cu numeroase articole, studii, cronici și articole la Revista “Candela” unde a fost și redactor.
Una dintre marile calități ale părintelui Isidor Vorobchievici a fost aceea de pedagog. A avut și elevi care în timp au devenit un reper în istoria culturii românești : Ciprian Porumbescu, despre care spunea că posedă un talent muzical evident care printr-un studiu continuu pe terenul științei muzicale și prin o adevărată aprofundare a ființei și a scopului acestei arte sublime, ne îndreptățește la cele mai frumoase nădejdi, Eusebie Mandicevschi, Tudor Flondor ș.a.
Pentru a acoperi necesitățile didactice ale vremii a scris manuale de muzică atât în limba română cât și în limba germană. În 1869, cu ajutorul Societății pentru Cultură și Literatură Română din Bucovina, al cărui membru era, a publicat primul tratat de armonie muzicală în limba română Manual de armonie muzicală. Apoi, în 1870 a publicat Colecțiunea de cântece pentru școale poporale în trei fascicole.
În calitate de compozitor pr. Isidor Vorbchievici a acordat o mare atenție cântecului liturgic, militând alături de E. Mandicevschi pentru introducerea polifoniei în biserică, văzând în aceasta un mijloc de dezvoltare a culturii muzicale a poporului. Părintele Isidor Vorobchievici a compus Imnele Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur – cor bărbătesc (1869), Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – pentru 3 voci egale (1881) ș.a. Părintelui Isidor Vorobchievici i se datorează punerea pe note muzicale a unor poezii scrise de M. Eminescu (De ce nu vii, Ce te legeni codrule ? Revedere), V. Alecsandri (Barcarola, Dulce Bucovină, Mănăstirea Putna) poezii semnate de I. Vulcan, V. Bumbac ș.a. numeroase doine și și cântece populare românești.
Unele dintre aceste compoziții muzicale au fost și sunt cântate și astăzi de iubitorii muzicii și liricii românești fără să cunoască și numele compozitorului, devenind aproape cântece populare.
A fost și scriitor. În multe din poeziile sale, rămase în manuscris, se simte o puternică influență a Bardului de la Mircești, a poeziei populare românești, a legendelor populare care circulau în acea vreme, poezii ce dezvoltă teme ca robia turcească, năvălirea tătarilor, haiducia etc.
La numai doi după moartea din cauza tuberculozei a fiului său Olexandr, întâmplată în 1901, se stinge din viață și părintele Isidor Vorbchievici în 1903.
Întreaga sa creație muzicală, peste 240 de manuscrise se află astăzi în colecția Ion Vicoveanu de la Biblioteca Muzeului Bucovinei Suceava, activitatea remarcabilă în biserică, școală și în societățile vremii, precum și creația sa literară constituie un motiv de pomenire a vrednicului părinte Isidor Vorobchievici, cel despre care se știe că și-a adus contribuția la formarea muzicală a celui pe care -l va numi Luceafărul muzicii românești– Ciprian Porumbescu.
(Arhid. Vasile M. Demciuc, Sursa: https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/)