Lângă catedrala din Fălticeni e o construcție de lemn, acolo sunt îndrumat să îl caut pe părintele Ioan V. Argatu, părintele paroh al locului. Niște copii de școală elementară se închină de zor la icoane. Mai târziu, când voi trece cu părintele pe lângă ei, îi vor cere binecuvântarea cu plecăciuni frumoase, ca niște oameni mari. E prima oară când văd niște copii atât de familiari cu lucrurile bisericii și cu atâta bună creștere ortodoxă. Într-o anexă a capelei se desfășoară o febrilă activitate de tipărire. Acolo găsesc un serios atelier de producție tipografică. În mijlocul lui stă părintele Ioan V. Argatu, supraveghind tipărirea. Mergem în biroul său pentru o mică discuție.
Când s-a început construcția catedralei?
Construcția a început în anul 1990. Dar până în 1997 lucrările au stagnat. S-a săpat numai groapa s-au făcut măsurători, iar apoi s-a stagnat, din cauza lipsei de fonduri. Eu eram preot la Vatra Dornei pe atunci. Am stat acolo până în 1997 când Înalt Preasfințitul Pimen m-a chemat aici ca să demarăm lucrările. Exista pericolul ca terenul să fie luat înapoi de către Primăria Fălticeni, pentru că în șapte ani de zile nu se făcuse nimic. Din această cauză se putea schimba destinația terenului. Din 1997 și până în 1998 am construit această capelă din lemn, cu materiale aduse de la Vatra Dornei, de la credincioșii de acolo. În 1998 s-a sfințit această capelă și am demarat lucrările de construire a catedralei. În 1999 ea a fost înălțată până la cota zero. Din 1999 și până azi am tot zidit, cam un etaj pe an, să zicem așa, iar acum suntem la cota plus șaizeci metri. Anul acesta, am reușit să acoperim cu tablă de cupru turnurile, să tencuim prin interior turnurile, să confecționăm geamurile de la turnul central (un număr de 32 de geamuri). Anul viitor, ne propunem cu ajutorul lui Dumnezeu, să finalizăm tencuielile exterioare la turnuri si la fațada principală; să achiziționăm clopotele și să executăm din lemn șarpanta pentru nava centrală. Pentru aceasta avem nevoie de cel puțin 16 miliarde lei vechi. Până în prezent, nu ne putem lăuda că am fost ajutați de primărie sau guvern și nici de oamenii de afaceri din zonă. Primarul Sucevei Ioan Lungu este de lăudat și-l fericesc că a ajutat lucrările de construire ale tuturor bisericilor ce se construiesc in Suceava și prin excelență a ajutat cu peste 28 miliarde lei vechi lucrările de construire a Catedralei din Suceava. Ne-ar fi de mare ajutor ca primăria de la noi, din Fălticeni, prin d-l primar Vasile Tofan să ne ajute la a procura tabla de cupru necesară la acoperișul navei centrale care s-ar ridica la suma de 6 miliarde lei, sau la procurarea clopotelor în valoare de 3 miliarde lei. Vreau să mai spun că aici la efectuarea lucrărilor de construire ne-a binecuvântat Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Pimen să fim trei slujitori, mă ajută foarte mult cu dragoste, devotament și credință Părintele Suditu Inouț și Arhidiaconul Hariuc Claudiu Valerian. Slujitori tineri, plini de har, cu darul predicilor și a cântărilor frumoase, cu respect și multă credință. Simțim că lumea ne iubește și în număr mare participă în toate duminicile la slujbele pe care le ținem în Sfânta Biserică. Mulțumim lui Dumnezeu.
Când preconizați că veți termina?
Dacă sunt bani, terminăm repede. Fără bani… Noi mai mult din colecte am finanțat lucrările. În cadrul parohiei mai avem o societate de caritate, “Mila creștină” se cheamă, în cadrul căreia am înființat o editură și tipografia pe care o vedeți aici, iar cu micile venituri din tipărituri ajutăm construcția. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să insufle duhul dragostei față de Casa lui Dumnezeu și celor ce au posibilități și pot ajuta cu mai mult din prisosul lor, ca să se termine mai repede ceea ce am început.
Dumneavoastră sunteți nepot al părintelui Ilarion Argatu…
Da.
Câți dintre fii și nepoții lui sunt preoți?
Treizeci și opt.
Treizeci și opt?!
Da, în familia Argatu suntem treizeci și opt de preoți. Și sunt și multe preotese. De exemplu, în familia părintelui Ilarion, toți copiii sunt preoți și preotese. Cinci copii a avut. Cei trei băieți sunt preoți, iar fetele sunt preotese. Tatăl meu, care este preot și frate cu părintele Ilarion, are cincisprezece copii. Toți sunt preoți și preotese. Eu sunt cel mai mare dintre ei. Numai de la doi frați copii lor sunt 20 de preoți, plus de la ceilalți frați și rude colaterale.
V-a chemat părintele Ilarion către preoție?
Cred că da. De fapt, tatăl meu este preot, părintele Vasile Argatu, fratele părintelui Ilarion, de la el am prins dragostea de biserică și de a fi preot. Baza educației o am de la părinții mei. Tatăl meu m-a luat duminică de duminică la biserică și m-a învățat cele ale preoției. La părintele Ilarion mergeam în fiecare vacanță. Când eram student la Facultatea de Teologie din București, m-a găzduit părintele Ilarion în chilia sa. Am avut ocazia să fiu martor la felul cum sfătuia părintele pe credincioși, la mulțimea de minuni care se făceau în urma rugăciunilor sfinției sale, la problemele credincioșilor rezolvate de sfinția sa. De la el am învățat că puterea unui duhovnic stă în harul primit la hirotonie dacă este întărit cu postul, rugăciunea, curățenie sufletească și trupească, credință puternică și smerenie. Toate cele pe care le-am scris în cărțile pe care le-am publicat sunt de la părintele Ilarion, o adevărată comoară.
Deci la această editură editați mai mult lucrările părintelui Ilarion Argatu.
Da. Mai mult, pentru asta am înființat-o, pentru a tipări cărțile părintelui. Îl știm pe părintele. Știm cum vorbea, știm cum trăia, știm cum gândea. Mai ales că eu, care am fost ucenic al părintelui Ilarion Argatu. În timpul seminarului și în timpul facultății, în cei nouă ani de zile, mergeam mereu la părintele, la Cernica. În timpul facultății am locuit la Cernica, la părintele. Iar de acolo făceam naveta la facultate. Eram prezent în fiecare după-amiază la discuțiile pe care le purta părintele cu credincioșii. Auzeam întrebările pe care le puneau credincioșii, răspunsurile pe care le dădea părintele. Pricepându-mă să scriu la mașină, părintele mi-a cumpărat o mașină de scris, mi-a dat caietele cu opera sa și m-a rugat să le scriu de pe caiet pe foi ca să le dea la tipărit la „Telegraful Român” din Sibiu. Nu a reușit să publice nimic. Din păcate, în regimul comunist nu se puteau publica liber cărți, ele erau cenzurate și interzise. Este o bogăție opera părintelui. Dintr-o datorie de conștiință față de memoria părintelui Ilarion Argatu, am înființat editura „Mila Creștină” care editează prin excelență opera și scrierile părintelui. Tot din acest motiv, am depus un efort financiar meritat pentru a achiziționa mașini de tipărit și mașini de prelucrat carte, înjghebând o tipografie funcțională, unde la prețuri potrivite tipărim toate editările de carte cu Părintele Ilarion Argatu. De fapt, le consider editura și tipografia părintelui Ilarion. Așa a vrut Dumnezeu să răsplătească dorința părintelui de a scrie, de a publica și suferința neputinței de a o face, prin a avea după moarte nu o carte, ci o editură și o tipografie a sa. Sper să-i placă părintelui și să se bucure de ceea ce facem noi în amintirea sfinției sale. Nu m-am mulțumit numai cu atât, am considerat ca trebuie să deschid și un site pe internet, www.parinteleilarionargatu.ro sau www.duhovniculortodox.ro, în care să prezint viața, opera și activitatea părintelui Ilarion Argatu. Se dau pe internet, pe diferite bloguri care se pretind a fi ortodoxe, informații despre părintele Ilarion Argatu care sunt eronate, neconforme cu realitatea, de către oameni care nu l-au cunoscut pe părintele cu adevărat, așa că am zis ca este de datoria noastră să dăm informații corecte, pentru că părintele nu merită să fie pus într-un con de umbră tendențios.
S-au făcut înregistrări sau cum ați făcut cărțile cu răspunsurile părintelui?
Da, am făcut înregistrări. Erau atunci niște casetofoane din astea așa… mai rudimentare. Și am și scris. Am foarte multe foi scrise la mașină, cantități mari. Îmi trebuie câțiva ani buni ca să epuizez tot ce pot scrie despre părintele. Părintele Ilarion mi-a luat o mașină de scris, cum v-am spus, și m-a pus să-i bat toate operele lui la mașina de scris. Și pentru că am toate foile astea, după cum v-am spus, am zis să fiu eu cel care le publică. Părintele și-a dorit foarte mult să le publice cât trăia…
El face parte dintr-o generație care a dus prigoană…
Da. Eu când eram la facultate erau cinci duhovnici care ieșiseră în față în conștiința credincioșilor: părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc, părintele Argatu, părintele Cleopa Ilie, părintele Paisie de la Sihăstria. Ei erau cei mai cunoscuți. Toți marii duhovnici au avut de suferit din partea regimului comunist. Toți au fost urmăriți și persecutați de securitate pentru credința lor. Părintele Argatu a fost surghiunit timp de 16 ani. Securitatea îl căuta, au pus preț pe capul lui pentru cine-l va denunța, 3.000.000 lei. A fost judecat în lipsă și condamnat la exterminare. În loc să fie apreciată această trăire jertfelnică și să li se elogieze viața, fiind exemple de trăire și duhovnicie adevărată, înfruntând vitregiile impuse de regimul ateo-comunist bisericii, nu li se recunoaște valoarea.
Pe ceilalți i-ați cunoscut? Pe părintele Cleopa?
Pe părintele Cleopa l-am cunoscut, pe părintele Arsenie Papacioc l-am cunoscut, și pe părintele Paisie. Pe părintele Arsenie Boca nu l-am cunoscut, dar mi-a povestit părintele multe despre el și am și citit foarte mult despre părintele Arsenie Boca și l-am cunoscut în felul acesta. Cred că este un sfânt, la mormântul său se fac minuni, numai cine nu vrea nu vede, ca și la racla părintelui Ilarion Argatu, la Boroaia.
Foarte frumoasă această tradiție. O familie întreagă de preoți…
Da… Câteodată cu anumite evenimente reușim să ne adunăm cel puțin jumătate din câți suntem în familie și facem câte un sobor. Părinții noștri trebuie să fie fericiți când ne văd și ne aud slujind și noi suntem fericiți cu asemenea părinți. Cred că asta e voia lui Dumnezeu, pe undeva părinții și bunicii noștri s-au făcut vrednici de a o împlini. Consider că, nu poate fi altceva decât binecuvântarea lui Dumnezeu și asta contează pentru trăirea și viața noastră scurtă pe pământ.
La sfârșitul vizitei mele, după ce îmi prezintă catedrala și mă face să mă minunez de priceperea duhovnicească a copiilor despre care am vorbit la începutul acestui material, ne întoarcem în biroul său. Părintele Ioan V. Argatu primește o comandă telefonică pentru zece volume ale părintelui. Va face un pachet și le va trimite acolo unde i s-au cerut. Îmi dă și mie zece volume. Îi înțeleg gândul. Părintele Ilarion i-a dat ajutor și gând să îmi facă acest cadou atât de folositor mie. Și să nu uit: Părintele Ioan V. Argatu, mi-a prezentat pe rând cărțile pe care le-a scris inspirându-se din comoara lăsată de unchiul său și marele duhovnic Părintele Ilarion Argatu. Începând din anul 2004 a început să scrie toate cărțile sub genericul „Ne vorbește Părintele Ilarion Argatu”. Cea mai căutată carte de către credincioși este „Răspunsuri duhovnicești la întrebările credincioșilor, ale Părintelui Arhimandrit Ilarion Argatu”, care se află acum la a-3-a ediție, volumul cuprinde 420 de pagini și peste 500 de întrebări și tot atâtea răspunsuri, după ea, în acest top pe care îi propun Părintelui să îl facă, pe baza vânzărilor, urmează cartea „Pe treptele suirii către cer” ce se află la ediția a-2-a, iar părintele îmi spune că pregătește și ediția a-3-a. Apoi urmează: „Fapte minunate din viața de duhovnic a Părintelui Ilarion Argatu”, la care pregătește editia a-2-a și volumul II; „Arătări sau vedenii”; „Despre mărturisire”; „Despre căsătorie”; „Despre Sfânta Împărtășanie și Preoție”; „Despre desfrânare și avort”. Părintele îmi mai spune că acum are pe masa de lucru o nouă carte „Pilde și istorioare din întâmplări adevărate”, pe care speră ca să o publice în anul care urmează.
Îl părăsesc pe Părintele Ioan V. Argatu cu lumină în suflet. În fapt, acesta e epitetul care i se potrivește cel mai bine: părintele Ioan V. Argatu e un preot… luminos.
(A consemnat Marius IANUȘ)
