Părintele Cleopa, despre Sfânta Cruce

Când faceți semnul Sfintei Cruci, să-l faceți drept pe chipurile voastre, ca să nu râdă dracii de batjocura pe care o faceți. Faceți împreunând aceste trei degete – simbolul Sfintei Treimi – și puneți întâi la frunte, în numele Tatălui, apoi la buric, în numele Fiului, că S-a coborât din cer pentru mântuirea noastră, și apoi în umărul drept și în umărul stâng, prin care se leagă dragostea lui Dumnezeu de om și de mântuirea noastră, că prin Duhul Sfânt ținem legătura cu Dumnezeu Părintele, cu Fiul și cu Duhul Sfânt; acestea ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur în cuvântul la cruce.
Ce să vă mai spun? Am să vă spun o istorioară, ca să vedeți că taina crucii s-a repetat uneori și în chip văzut. Iată ce s-a întâmplat. Într-o casă oarecare bolea un biet creștin sărac și era aproape de moarte. Neavând cui să vândă casa, a lăsat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunându-i: Uite, stai aici, că eu acuma mor și la urmă va rămâne la niște nepoți ai mei. Și când a murit creștinul acela, a rămas în casa aceea o icoană a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ură tare către creștini, a lăsat icoana pe perete și-și vedea de treburile lui. Dar a venit într-o zi la dânsul alt evreu și i-a zis: Măi, dar cum stai tu în casă, cu icoana? Uite icoana lui Hristos! Iar el a răspuns: Așa am găsit casa când am venit și nu mai iau icoana de la locul ei; n-am îndrăznit s-o iau, că am auzit că acela-i lucru sfânt, e Hristos. Însă acela fiind mai rău și mai necredincios, a cerut icoana și nu s-a lăsat până ce nu i-a dat-o. Și a luat icoana Mântuitorului de acolo, și ducând-o cu sine, undeva la o casă a lui de departe, a chemat și pe alții și le-a zis: Să facem și noi cu icoana lui Hristos cum au făcut părinții noștri! Și au pus icoana pe un stâlp și au răstignit-o cu cuie. Unde erau mâinile Mântuitorului pictate au bătut cuie și, după ce au pus icoana acolo, au început a lovi în fața ei, și-și băteau joc de sfânta icoană a Mântuitorului. Unii îl scuipau, alții strigau: Na, coboară-Te de pe cruce, cum am auzit că spune în Evanghelie! Alții spuneau: Mântuiește-Te pe Tine, dacă ești Hristos; coboară-Te de pe cruce! Și în fel și chip, după cum au făcut părinții lor, au făcut și ei icoanei Mântuitorului, ca să facă măcar în simbol cele făcute de părinții lor, să le urmeze răutatea. Iar unul din ei a zis: Eu am auzit că la evrei unul L-a împuns cu sulița în coastă. Și în batjocură, cum râdeau ei acolo, au luat o suliță și au împuns icoana. Dar deodată, când au împuns-o, a început să curgă sânge mult și i-a cuprins spaima pe toți, și au fugit la școala lor și au spus rabinului: Iată ce am făcut noi: am răstignit icoana lui Iisus Hristos și, când am împuns-o, a curs sânge! Și a venit învățătorul lor, rabinul, și a văzut adevărul. Apoi a zis: Vedeți, acum s-a stabilit mai tare și mai clar decât toate că părinții noștri au fost ucigători de Dumnezeu Cel Viu și de omul Iisus Hristos. Deci, dacă a curs sânge din icoana aceasta uscată de lemn, suntem toți vinovați de sângele Lui și trebuie să ne botezăm. Și, ducându-se la școală cu icoana aceea însângerată, s-au botezat toți aceia, toată școala lor și mult popor evreiesc a trecut la dreapta credință, văzând sângele lui Hristos curgând din Sfântul Său Trup zugrăvit pe icoană, după atâtea sute de ani de la răstignirea Sa pe Golgota (Prolog, luna mai). (Din învățăturile Părintelui Cleopa)