Părinte profesor, care este rolul nașilor de botez?

Despre rolul nașilor în cadrul slujbei Tainei Sfântului Botez au scris Sfinți Părinți și scriitori bisericești precum: Sfântul Ioan Gură de Aur în Catehezele baptismale, II, 15-16; Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, cap. VII, 3; Teodor de Mopsuestia, Cateheze baptismale, sau Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) preciza că „obișnuim să-i numim pe unii ca aceștia (nașii) părinți duhovnicești, ca ei să afle din însăși realitatea faptelor de câtă dragoste părintească trebuie să dea dovadă în învățătura duhovnicească ce o dau (fiilor duhovnicești, adică finilor lor). Căci, dacă este bine să îndrumăm spre râvnirea virtuții pe cei care nu ne-au fost încredințați, cu atât mai mult datori suntem să ne împlinim sarcina față de cel pe care l-am primit ca fiu duhovnicesc. Învățați și voi, nașilor, că dacă veți fi delăsători, nu mică va fi primejdia” (Cateheze baptismale, Sibiu, 2003, p. 51).
„Nu pot fi nași părinții copilului, nici monahii”
Poate fi de altă confesiune nașul, chiar dacă Botezul se săvârșește după rânduiala ortodoxă?
Nu, deoarece se spune foarte clar: „un Domn, o credință, un Botez” (Efeseni 4, 5). Părintele prof. dr. Ene Braniște precizează: „Nașii trebuie să fie credincioși ortodocși «în vârstă», care asistă pe cel ce vine la Botez, rostesc răspunsurile și fac dreapta mărturisire de credință «în locul și în numele» celui ce se botează. Esențial, nașii rostesc Crezul (Simbolul de credință niceo-constantinopolitan). Ei sunt garanți ai celui ce se botează, asumându-și făgăduința solemnă că pruncul (finul sau fina de botez) va fi crescut și educat ca un adevărat creștin și că va fi un bun credincios al Bisericii care este Trupul lui Hristos. Nașul trebuie să fie creștin ortodox și bun credincios, în vârstă (adică nu prunc sau copil) și de același sex cu cel ce se botează. Monahii nu pot fi nași pentru că ei, trăind în comunitățile monahale, nu pot să se îngrijească de fini. Nu pot fi nași părinții copilului” (Liturgica specială, EIBMBOR, București, 1980, p. 358).
Copiii vor deprinde credința ortodoxă din ambianța familiei, ajutați de harul Sfintelor Taine.
Care sunt îndatoririle acestor părinți spirituali față de fiii lor duhovnicești? Dar ale finilor față de nași?
După ce este scos din baia Sfântului Botez, pruncul este dat nașului, iar părintele slujitor îl binecuvântează, zicând: „Îmbracă-se robul lui Dumnezeu (N) în haina dreptății…”. Nașul îl primește în pânza albă, nouă, simbolizând haina cea nouă, îmbrăcămintea harului și a dreptății. Preotul binecuvântează lumânarea, care este simbolul vieții de lumină și al vieții noi, harice, în Hristos, pe care o începe finul. Lumânarea este dăruită nașului, în timp ce se cântă de trei ori: „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Multmilostive Hristoase, Dumnezeul nostru!”. Așadar, prin rolul lor activ în ceremonialul Botezului, nașii devin părinți spirituali ai pruncului, născându-l pentru viața în Hristos, tot astfel cum părinții cei după fire, trupești, l-au născut pentru viața biologică, trupească. Pe mai departe, nașul trebuie să aibă grijă de educația moral-religioasă a finului și să-l învețe la vremea cuvenită adevărurile credinței creștine. Nașul trebuie să fie un îndrumător pedagogic creștin pentru finul lui, să facă din el un bun credincios, un trăitor ortodox. Iar finul trebuie să asculte de primul său părinte duhovnicesc (nașul), să îl respecte în aceeași măsură ca și pe părinții săi biologici.
Devenind un bun creștin, finul trebuie să se roage pentru nașul său, să îl pomenească la Sfânta Liturghie și să îndeplinească față de el faptele milei sufletești și trupești.
Cum trebuie aleși nașii de botez?
Nașii trebuie aleși pentru credința și viața lor morală. Nu poate fi naș cel care trăiește necununat, cel care este de altă credință sau este ateu, cel care încalcă poruncile Decalogului și nu prețuiește Fericirile. Așadar, în privința alegerii nașului, trebuie multă atenție și chibzuire din partea părinților copiilor.
Contează vârsta, starea materială, profesia? Ce aspect trebuie să primeze?
Sfinții Părinți afirmă că mai importante decât toate sunt credința și viața morală a nașilor. Primează exemplul pe care îl vor da finilor lor, în Duhul și Adevărul Evangheliei Mântuitorului Hristos. Aspectul financiar nu ar trebui să fie relevant. Am fost impresionat când oameni fără o stare materială deosebită au fost nași copiilor proveniți din orfelinate.
„La Sfântul Botez destul este un naș, de va fi de parte bărbătească cel ce se botează”
Pot fi mai mulți nași pentru un singur benefiar?
De regulă, pentru fiecare candidat la Botez se cere un singur naș. El poate „lipsi” atunci când Sfântul Botez se oficiază în condiții „excepționale”, în cazul botezului de necesitate sau de urgență. În Molitfelnicul tipărit la Chișinău în anul 1820 se precizează: „Cade-se a ști: că la Sfântul Botez destul este un naș, de va fi de parte bărbătească cel ce se botează, iară de va fi parte femeiască, numai nașă. Iară la nevoia morții, poate să se săvârșească botezul și fără naș”. Nu este bine să fie mai mulți nași de Botez (sau de Cununie). Copiii lor nu au voie să se căsătorească unii cu alții, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc unii cu alții.
Dar cuplurile de tineri, aflați la stadiul de prietenie, pot boteza împreună? Se mai pot căsători ulterior?
Nu, deoarece prin Sfintele Taine ei se înrudesc spiritual unii cu alții.
Cât de mult contează pentru copil ca slujba Botezului să se facă cum se cuvine, după rânduiala exactă din Molitfelnic/ Agheazmatar? Să nu fie incompletă, făcută în grabă etc.
Ritualul Sfintei Taine a Botezului trebuie să fie complet, fără denaturări, așa cum prevede îndrumătorul liturgic. Există prevăzută în Molitfelnic, în situații excepționale, o rânduială pe scurt a Tainei, care începe tot cu binecuvântarea mare: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh…”.
Ce botezuri v-au rămas în minte de-a lungul timpului?
M-au impresionat, în 1990, botezurile copiilor proveniți din orfelinate. Mi-am dat seama cât de mult înseamnă credința în viața oamenilor. Dar nu i-am uitat nici pe cei care, de altă credință fiind, s-au botezat ortodox, respectând, bineînțeles, rânduiala liturgică și canonică. În felul acesta se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „Cel ce crede și se va boteza, acela se va mântui” (Marcu 16, 16).
(Interviu realizat de Nicoaleta OLARU, cu părintele prof. dr. Constantin LEONTE din Bacău)