„În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” (Luca 13, 31-35)
Deoarece Domnul Hristos era foarte popular și mulți Îl urmau, Irod s-a gândit că Mântuitorul ar vrea să-i uzurpe tronul. Asemenea oricărui conducător mediocru, și el căuta să-și consolideze autoritatea. Auzise despre Hristos, despre învățăturile și minunile săvârșite de El, dar și despre entuziasmul mulțimilor care-L urmau. Oare căuta Fiul lui Dumnezeu îndepărtarea lui Irod? Cu siguranță, nu! Alta era dorința Sa. Cei vizați de mustrările Lui trebuia să-și îndrepte viața și să urmeze poruncile lui Dumnezeu. Putem vedea că Domnul Hristos a primit la naștere daruri asemeni împăraților și a fost primit în Ierusalim cu onoruri regale. Vremelnicii împărați, asemeni lui Irod, I-au dorit și-I doresc sfârșitul. El, fiind un Părinte iubitor și Domn al păcii, primește la sânul Său pe toți cu aceeași majestate și înțelegere divină.
(Pr. Dumitru Păduraru)





