PĂRHĂUȚI (I). Părhăuți, satul bucovinean cu o minunată biserică din piatră, din păcate nevalorificată ecumenic și turistic și cu un cimitir pitoresc, în care odihnesc mlădițele unor vestite neamuri bucovinene, beneficiază de o atestare târzie, deși vechile tradiții bucovinene spun că în Părhăuți și-ar fi avut reședința, cu veacuri înainte de descălecat, legendarul stăpânitor de turme Dediul.
Prima atestare documentară a satului datează din 20 iunie 1644, când zvânturatul boier Ieremie Murguleț, cel mai mare dintre frații Murguleț, fii ai marelui armaș Toader Murguleț, moștenește „jumătate din satul Părhăuți, partea de jos, cu casă și pivniță”. Jumătatea aceea de sat ajunge, apoi, cică moștenită de la Toader Murguleț, care ar fi lăsat-o prin testament, în 15 octombrie 1659, „lui Ionașco Balșu și lui Tudosie Dubău și mătușilor sale, Bilușcăi și Solomiei”, în posesia lui Tudose Dubău, care-și însușise, la fel de necinstit, și părți de prin alte sate, așa că, în 12 aprilie 1667, Măricuța, jupâneasa lui Cărcu cel Bătrân și fata lui Toader Murguleț, își caută dreptatea la Divanul domnesc, împreună cu feciorul ei, Neculai Cărcu, și cu fata, Nastasia căsătorită cu Ene Tica.
În 15 octombrie 1669, împărțindu-se moșiile rămase după fostul mare armaș Toader Murguleț, jumătate de sat Părhăuți revine lui Ionașco Balș, lui Tudosie Dubău și mătușilor sale, Bilușcăi și Solomii, cealaltă jumătate de sat revenind Măricăi Cărcoaie.
Văduvă, în 15 noiembrie 1669, și, de aceea numită „Cărcoaia” și nu Cărcu, „Maria Cărcoaia, fiica cea mare a lui Toader Murguleț”, fost mare armaș, dăruiește „a patra parte de sat Părhăuți, cu vecini și toate veniturile, ginerelui meu Gligoraș Gherman vornic”. În 1723, Ieremie Murguleț cedează surorii sale, Măriuța, jupâneasa lui Vasile Calmuțchi, partea sa din satul Părhăuți.
În 14 mai 1737, pentru că Ionașco Isăcescul murise fără să lase un testament, Grigori Ghica Vodă întărește ctitoriei sale, mănăstirea Ilișești, „și a patra parte den tot satul Părhăuți”.
În 1774, satul avea 74 familii, deci era unul dintre cele mai mari din Bucovina, dar, până în 1784, o familie se mută în alt sat. Emigranți ardeleni nu se stabilesc la Părhăuți, satul fiind bine populat, pentru acele vremuri, cu băștinași.
În 10 iunie 1809, Iuon Cărste dăruiește nepotului său, fiul lui Ilie Cărste șătrar, care se numea tot Iuon, jumătatea de sat Părhăuți, pe care o moștenea, pe linie maternă, de la neamul Murguleț. Iuon, care va deveni, sub austrieci, Ioan baron Cârste, avea să lase moșia moștenire, în 24 mai 1833, nepotului Ienacachi baron Cârste.
Biserica Sfântului Gheorghe din Părhăuți, ctitorită, în 1522, de marele logofăt Gavril TROTUȘAN, ginerele lui Luca Arbure, era patronată, în 1843, când avea 779 enoriași, de Enakaki von KRISTIE (Criste sau Cârste), preot administrator fiind Vasilie MIRONOVICI. În 1876, patroni bisericești erau Nicolai de CÂRSTE și familia de CALMUȚCHI, paroh fiind Ioan ABAGER, care păstorea 1.175 suflete. În 1907, patroni bisericești erau George de CALMUȚCHI și Dimitrie de POPOVICI, paroh fiind Antonie OTT, născut în 1868, preot din 1897, paroh din 1905, iar cantor, din 1903, George AVRAM, născut în 1849.
Din 1891, funcționa în Părhăuți o școală cu 2 clase1.
O listă de subscripție pentru construirea bisericii ortodoxe din Cacica, din decembrie 1891, încredințată lui „Petru MATEICIUC, paroch în Părhăuți”, conține următoarele nume de localnici: antistele comunal Nicuță BĂDĂLUȚĂ, Vasile alui Nițu BOCANCEA, Vasile PINELESCU, Vasile BALAN, Samoil HODOROBĂ, Gavril IGNATESCU ROȘCA, Ioan alui Petru NUȚU, Ilena IGNAESCU, Catrina PINTELESCU, Eudochia IGNATESCU, Maranda IGNATESCU, Ioana lui Iordachi NUȚU, Maria lui Georgi BĂDĂLUȚĂ, Elena lui Georgi alui Nică IGNATESCU, Verona DUBEN-MORARIU, Casandra HODOROBĂ, Domnica LEAHU, Ion IRIMESCU, Vasile HALICI IGNATESCU, Georgi ZVENCIUC și Maria ROMEGA2.
______________________________________________
1 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 44, 1876 p. 41, 1907 p. 156
2 GAZETA BUCOVINEI, Nr. 5/1892, p. 6
