Veteranii britanici ai muzicii rock Iron Maiden au adunat, luni seară, la București, circa 22.000 de spectatori cărora le-au predat o lecție de heavy metal clasic, tratându-și publicul cu un show complet ce a uimit prin energie și valoare.
Show-ul Iron Maiden, organizat de Emag!c Entertainement, a închis seria de evenimente Emag!c Summer Fest, ce a mai cuprins concertele Kylie, Metallica și Lenny Kravitz.
Stadionul Cotroceni, locul care i-a găzduit, luni, pe cei care au bucurat două generații de rockeri cu muzica lor, s-a umplut de muzică încă de după-amiază, atunci când pe scenă a urcat Lauren Harris, fiica basistului de la Iron Maiden, Steve Harris. Alături de niște instrumentiști de excepție – dintre ei remarcându-se bateristul, unul talentat, energic și plin de trucuri de scenă -, Lauren a făcut un show care cu siguranță l-ar face mândru pe orice tată de muzician, chiar și pe unul care cântă cu Iron Maiden.
După cele câteva piese, scena a revenit românilor de la Trooper, niște rockeri talentați care și-au văzut, luni seară, împlinit visul vechi de 13 ani: acela de a deschide un show Iron Maiden. Din păcate pentru ei, l-au deschis pe cel din România, căci pe la jumătatea recitalului mult visat sunetul a căzut brusc, în mijlocul piesei, iar ei s-au văzut nevoiți să iasă brusc de pe scenă. Au fost aplaudați însă de public și chiar au revenit pe scenă pentru ultimele două melodii, vocalistul explicând că a fost vorba de o defecțiune a unui generator de curent.
Componența de aur
Cu emoții, miile de români au așteptat alte câteva zeci de minute, pentru ca, la ora 21.00, cu proverbiala punctualitate britanică, cei pe care unii i-au așteptat un sfert de secol au urcat, în componența de aur, pe o scenă din România, în lumina exploziilor unor artificii montate pe scenă. Simultan, pe gazonul și în tribunele stadionului Cotroceni publicul a vuit de urlete și aplauze, primindu-i cu căldură pe cei șase muzicieni de legendă – basistul Steve Harris, bateristul Nicko McBrain, chitariștii Dave Murray, Adrian Smith și Janick Gers și, pentru prima oară pe o scenă din România, marele vocalist Bruce Dickinson.
Imediat ce trupa a urcat pe scenă, o senzație distinctă s-a răspândit asupra întregului stadion, greu de descris de către cei care au fost prezenți în fața acestor legende ale metalului. Unii l-au numit, simplu și frumos, parfum.
Show-ul a fost deschis cu piesa „Aces High”, cu celebrul său intro conținând mesajul pronunțat pe 4 iunie 1940 de liderul britanic Winston Churchill, „We shall never surrender”, adresat militarilor britanici în cel de-al doilea război mondial. Dickinson s-a grăbit să-i salute pe bucureșteni strigându-le „Ce naiba faceți în seara asta?”, imediat amintindu-și și de „oamenii de afaceri nesuferiți” care, probabil, urmăresc siderați concertul Maiden de la ferestrele unui celebru hotel de cinci stele aflat în apropiere de stadion, hotel care i-a găzduit la București și pe cei cinci veterani ai heavy-ului britanic. I-a asigurat pe aceștia că urmează destul de mult rock, gratulându-i și cu un „f”-word, primit cu rafale de aplauze de rockeri români.
Schimb de energie între artiști și public
Concertul a continuat, cei șase purtându-i pe români în timp, printre cele mai tari piese compuse în cei peste 30 de ani de Iron Maiden. Au fost și „2 Minutes To Midnight”, și „Trooper”, și Waisted Years”, „The Number of the Beast”, „Can I Play With Madness”, sau „Fear of the Dark”, dar și piese așteptate de cei mai fini dintre cunoscătorii Maiden, precum „Rime Of The Ancient Mariner” sau „Heaven Can Wait”, cântece nu foarte cunoscute sau promovate, dar devenite pietre de temelie în istoria metalului.
Deși – așa cum bine observa Dickinson – mulți din cei prezenți pe Cotroceni nici nu erau născuți atunci când Maiden cânta multe din aceste piese pe scenele lumii, publicul bucureștean a fost fantastic. Concertul a fost asemenea unui schimb de energie între artiști și public, muzicienii încărcându-se cu căldura la fanilor pentru a le-o trimite înapoi printr-o interpretare și o atitudine de scenă de poveste.
Decorurile, alese pe măsura marelui turneu modial Iron Maiden din 2008, au fost speculate la maximum de muzicieni. Instrumentiștii au uimit prin modul în care se grupau și regrupau pe scenă, punându-se constant unul pe altul în valoare. Însă lui Dickinson nimeni nu i-ar putea da, după un concert precum cel de la București, vârsta respectabilă de 50 de ani fără câteva zile. S-a prezentat năucitor, alergând, sărind și țopăind sute de metri, poate kilometri, în cele aproape două ore de show.
O noapte fantastică
Scena egipteană din celebrul turneu Powerslave, cu hieroglife și statui, pe care norocoșii cu rude în străinătate o vedeau pe casete video în anii ’80, părea că nu-l mai încape. Îmbrăcat în soldat britanic ce cucerește un teritoriu înfigând Union Jack în scenă la „Trooper”, sau purtând o mască mortuară la „Powerslave”, Dickinson i-a cucerit pe români, care nu se mai săturau să-l aclame, mai ales că sunetul a fost unul impecabil.
La fel de bine precum muzicienii au fost primite și cele două „variante” ale lui Eddie – păpușa ce apare alături de Maiden încă de la începuturi – mumia și cyborg-ul. Dacă Eddie mumia a vegheat de deasupra scenei, cyborg-ul a venit chiar pe scenă, între muzicieni, creatura de trei-patru metri înălțime jucându-se puțin cu chitariștii Janick Gers și Dave Murray.
„Acesta este un cadou special din partea noastră – acesta este cel mai mare turneu pe care Iron Maiden l-a făcut vreodată”, a anunțat Bruce Dickinson. „Niciodată n-am mai cântat în fața atâtor oameni, în atât de multe orașe. E uimitor ce se poate întâmpla cu această trupă”, a mai spus el, subliniind faptul că tot acest vis nu ar fi putut fi trăit fără publicul Iron Maiden, fără fanii care, în ciuda promovării puține în mainstream, au rămas alături de legendarii muzicieni.
Iar spectatorii de la București i-au răsplătit frumoasele cuvinte cu îndelungi aplauze.
Pe măsură ce trupa trecea de la o piesă la alta, mulțimea parcă absorbea fiecare notă, fiecare vers, fiecare moment. S-a cântat, s-a țipat, s-au fluturat pumni spre cer, motiv pentru care Dickinson le-a spus românilor: „Sunteți absolut minunați în această seară”.
Piesa „Hallowed Be Thy Name” a închis show-ul Iron Maiden de la București cum nu se putea mai bine, iar Dickinson le-a mulțumit încă o dată românilor pentru „o noapte fantastică”.
Și ce s-a întâmplat luni seară la București chiar a fost o noapte fantastică pentru miile de fani români care au așteptat zeci de ani ca să-l audă pe Dickinson, alături de Adrian Smith și restul trupei botezate după numele unei instalații de tortură, cântând piese percum „Fear of the Dark”, „Wasted Years” sau „Hallowed Be Thy Name”. A fost pentru ei un vis care nu a avut niciun iz de tortură, ci unul puternic de parfum. Parfum de rock din alte vremuri.
(Cristina MAZILU; Ovidiu VANGHELE)
