Motivarea deciziei de condamnare a lui Radu Cazacincu, fost șef al Biroului Vamal Siret, și a inspectorului vamal Viorel Mihai Lohaza, detonează o adevărată bombă. Judecătorul de caz a ajuns la concluzia că două instituții ale statului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale (DRAOV) Iași, au mimat aplicarea legii, ocazie cu care au fost încurajate infracțiunile comise ulterior de Cazacincu și Lohaza.
În motivare scrie negru pe alb cum anume au pășit pe lângă lege cele două instituții ale statului.
Totul a plecat de la un autoturism oprit pentru control în Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Siret de către inspectorul vamal Viorel Mihai Lohaza. Se întâmpla în seara zilei de 29 mai 2007, iar Lohaza a dat liber de vamă, deși mașina era plină cu produse pentru care trebuiau plătite o serie de taxe vamale. Mai exact, valoarea bunurilor descoperite la controlul de pe arteră efectuat de polițiștii de frontieră era de 1.560 de euro, la această sumă urmând să se achite taxe de 1.029 de lei. Plecând de aici, Viorel Mihai Lohaza s-a ales cu un dosar de cercetare internă, iar pentru o perioadă de 3 luni de zile i s-a interzis să mai efectueze controlul vamal pe sensul de intrare în țară a persoanelor fizice.
„Modalitatea de desfășurare a cercetării disciplinare, cât și soluționarea dosarului penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți sunt de natură a ridica serioase semne de întrebare în ceea ce privește respectarea legii de către aceste două instituții”, se arată în motivarea judecătorilor de la Tribunalul Suceava.
Aceștia au și detaliat aceste afirmații. Astfel, „măsura disciplinară luată față de inculpatul Viorel Mihai Lohaza nu are corespondent în stabilirea vreunei vinovății a acestuia în cadrul cercetărilor efectuate și nici nu era o sancțiune prevăzută de lege. De asemenea, infirmarea după doi ani de zile, de către prim-procuror (n.a. – Viorel Damu), a propriei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale date fără respectarea competenței materiale, în contextul efectuării unor cercetări de către DNA, este cel puțin o situație atipică”.
Vama, jungla în care Lohaza își satisfăcea „pohtele”
Magistratul care a analizat dosarul care-i privește pe Cazacincu și Lohaza a venit și cu alte concluzii clare. S-a stabilit că Viorel Mihai Lohaza a înlesnit introducerea în țară a unor bunuri pentru care nu s-au plătit taxele vamale, motiv pentru care i s-a reținut intenție și nu doar o neglijență simplă. Al doilea caz în care Lohaza a permis intrarea în țară a unei mașini încărcate cu produse accizabile este și mai elocvent.
Pe 24 mai 2008, inspectorul vamal Lohaza a „vămuit” o mașină în care se găseau 100 kg de zahăr, 30 de sticle a 500 ml de vodcă Medof, 69 de pachete de țigări Monte Carlo, zece saci a 9 kg detergent Ariel, 72 kg de bomboane și alte bunuri în valoare totală de 1.698 de lei și pentru care trebuiau achitate taxe vamale în cuantum de 1.388 de lei.
Din declarațiile mai multor martori, inclusiv ale unor polițiști de frontieră, rezultă că Lohaza le-a cerut celor două persoane aflate în mașină să descarce toată marfa, iar după ce a controlat compartimentul motorului și lăcașul roții de rezervă le-a permis celor doi să încarce marfa și să plece ca și cum totul era în regulă.
„Cantitatea mare de marfă din autoturism putea fi constatată chiar și la o vizionare exterioară a acestuia. În aceste împrejurări, în condițiile în care marfa nu a fost ascunsă sau dosită în vederea sustragerii de la controlul vamal, iar Lohaza Mihai Viorel a luat la cunoștință în mod direct de cantitățile, felul și natura mărfurilor transportate este evident că inculpatul, cu știință, nu a stabilit valoarea în vamă a acestor mărfuri”, se mai arată în motivarea Tribunalului Suceava.
Intră în scenă Radu Cazacincu
Pentru a nu fi sancționat și pentru al doilea eveniment, din 24 mai 2008, Viorel Mihai Lohaza a contactat diferite persoane pentru a-l ajuta. Așa a ajuns și la șeful Biroului Vamal Siret de la acea vreme – Radu Cazacincu.
„Inițial, inculpatul Lohaza intenționa să se deplaseze personal la Iași, însă inculpatul Cazacincu a susținut că a vorbit cu directoarea DRAOV și urmează el să se deplaseze la Iași. În ziua premergătoare deplasării la DRAOV Iași, cei doi inculpați s-au întâlnit în jurul orei 9.00, după care au avut mai multe convorbiri telefonice. Din verificările efectuate la magazinele tip duty-free din punctul vamal Siret, coroborate cu convorbirile telefonice dintre cei doi inculpați, precum și cu declarațiilor mai multor martori, s-a stabilit că inculpatul Cazacincu Radu a pretins de la inculpatul Lohaza Mihai Viorel produse cosmetice pentru a le da directoarei DRAOV Iași și o ladă (12 sticle) de whisky marca Black Velvet”, se arată în motivarea deciziei de condamnare.
Nici în fața instanței cei doi nu au ajuns la un numitor comun în privința destinației sticlelor de whisky. În timp ce Cazacincu a susținut că erau pentru el, Lohaza a declarat că băutura urma să fie transmisă la Iași.
Adrese dispărute pe drumul dintre Siret și Iași
La fel de grav este și faptul că un document trimis de la Biroul Vamal Siret către DRAOV Iași nu a mai ajuns niciodată. Chiar dacă adresa este înregistrată la Siret, în scriptele DRAOV Iași lipsește cu desăvârșire. Ca urmare a măsluirii actelor care trebuiau să ducă la sancționarea lui Viorel Mihai Lohaza, până pe 12 iunie 2009 împotriva acestuia nu se luase nici o măsură disciplinară. Pe 12 iunie 2009, Comisia de Disciplină din cadrul Agenției Naționale a Vămilor a propus clasarea sesizării, pe motiv că nu este susținută de probe.
„Decizia a fost fundamentată pe soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, soluție infirmată din data de 14 aprilie 2009”, se menționează în motivarea Tribunalului Suceava.
Judecătorul, convins că doar pușcăria îi poate corecta pe Cazacincu și Lohaza
Concluzia judecătorului de caz referitor la cei doi inculpați este că pedepsele trebuie executate în penitenciar și se impune suspendarea. În acest sens, sunt explicate pe larg și argumentele în favoarea acestei teze: „Infracțiunile săvârșite au un caracter grav, în principal prin prisma calității și funcțiilor pe care aceștia le îndeplineau la data comiterii faptelor. De asemenea, este îngrijorătoare ușurința cu care ambii inculpați au fost dispuși a folosi poziția și relațiile profesionale sau personale în vederea asigurării unor beneficii pe lângă lege și chiar împotriva legii, la fel cum îngrijorătoare este și împrejurarea că s-a reușit astfel eludarea răspunderii disciplinare și, până la un anumit punct, și a celei penale. Toate aceste aspecte imprimă faptelor un caracter grav și determină aprecierea instanței în sensul că aplicarea pedepsei închisorii prin privare de libertate este singura aptă a asigura finalitățile de prevenție specială și generală a pedepsei. De altfel, față de vârstele și experiența de viață a celor doi inculpați, instanța are convingerea că suspendarea executării nu poate constitui față de aceștia un avertisment suficient de ferm, de natură a le modifica conduita, sistemul de valori sau măcar atitudinea față de lege”.
Lohaza, condamnat la trei ani cu executare, Cazacincu, la doi ani de pușcărie
Faptele pentru care au fost judecați le-au adus celor doi următoarele pedepse: Lohaza a fost găsit vinovat pentru trei infracțiuni, două fapte de abuz în serviciu și una de cumpărare de influență. Pentru fiecare infracțiune a fost condamnat la trei ani de închisoare, în final urmând să execute pedeapsa de trei ani.
Radu Cazacincu a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de influență, pedeapsa aplicată fiind de doi ani de închisoare.
Condamnările nu sunt definitive și pot fi atacate la instanțele superioare.
