Parchetul General a început ancheta în cazul denunțului făcut în vara acestui an de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pentru tratamente neomenoase aplicate în perioada regimului comunist copiilor internați în Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Siret. Pentru început denunțul vizează perioada 1980-1989, când au murit 340 de copii. Spitalul a funcționat până în 2001, când într-o săptămână toți copiii au fost transferați la alte centre din județ sau din țară sau au fost trimiși la familiile lor.
În ancheta de la Siret, activitățile judiciare la fața locului sunt efectuate de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, pe bază de delegare de la Parchetul General.
Președintele executiv al IICCMER, prof. univ. dr. Radu Preda, a declarat, în iunie 2018, pentru RFI, că „avem toate elementele unor crime premeditate pentru care există oameni concreți care trebui să plătească”, „oamenii concreți” fiind „sute de persoane” care au lucrat aici, de la șefi la îngrijitoare. „Vinovățiile erau împărțite de la conducerea medicală până la cea administrativă, bucătăresele care furau alimentele, menajerele sau îngrijitoarele care pocneau acești copii și îi loveau de pereți. Este limpede că aici este vorba despre o crimă sistematică și sistemică”.
Profesorul Preda a subliniat că denunțul IICCMER nu vizează o culpă medicală, ci „este vorba despre crime care au avut loc în mod sistematic prin refuzarea tratamentului medical. Nu este vorba doar de malpraxis clasic. Este foarte limpede că cei în cauză au comis cu premeditare ceea ce s-a întâmplat. I-au înfometat pe copii, nu i-au îngrijit nici igienic, iar de medicamente nu mai vorbim. S-a furat pe capete, mai cu seamă în anii `80, care au fost ani de lipsuri majore pentru populația României, în general, dar mai cu seamă pentru aceste categorii oricum defavorizate și lăsate să piară”.
Peste 60% din decese au avut loc iarna, din cauza afecțiunilor pulmonare, la grupa de vârstă 1-4 ani
Din investigațiile premergătoare denunțului, efectuate de institut, a reieșit că în fostul „Orfelinat al groazei” „se întâmplau lucruri sinistre”. „Erau copii cu vârste între un an și 18 ani, până în adolescență, care erau ținuți în paturi insalubre, legați, care nu aveau asistență medicală, nici igienică. Asistența medicală era aproape inexistentă. Practic, duceau o viață de animale”, a afirmat președintele IICCMER, Radu Preda.
Ancheta se anunță a fi una de durată, și asta deoarece, dincolo de perioada îndelungată care a trecut de la petrecerea faptelor, sunt un număr foarte mare de persoane de audiat și o cantitate imensă de documente de cercetat. Mai mult, arhiva în care se aflau fișele medicale ale copiilor a ars în 2001, într-un incendiu provocat de unul dintre copii, s-a spus atunci, pentru că ar fi fost externat când spitalul a fost închis, astfel încât munca de reconstituire a traseului fiecărui copil care a trecut prin această instituție a statului va fi una deloc ușoară.
Trebuie precizat că, deși denunțul din iunie 2018 vizează „doar” 340 de decese, numărul copiilor care au murit aici din 1956 până în 2001 este de ordinul miilor.
Din evidența deceselor înregistrate, reiese că majoritatea acestora, peste 60%, aveau loc în lunile de iarnă, cauzele fiind într-o proporție covârșitoare, de aproape 70%, afecțiunile pulmonare, urmate de epilepsii (12%), afecțiuni cardiace (7%), renale, hepatice, gastrointestinale etc.
Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (53%), urmate de grupele 5-10 ani (24%), 11-18 ani (18%) și peste 18 ani (5%).
Mulți copii au murit din cauza unor boli sau afecțiuni ușor de prevenit și din cauza tratamentelor neomenoase
O analiză asupra locului de proveniență al copiilor decedați demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localități din județul Suceava sau județe învecinate (peste 40%), dar și din zone mai îndepărtate precum București, Bihor, Timiș, Dâmbovița, Constanța etc.
Consecințele interzicerii întreruperilor de sarcină, din 1966, au fost creșterea mortalității materne și infantile, creșterea fără precedent a numărului de copii născuți cu malformații congenitale grave, cu afecțiuni fizice și psihice, cu diverse boli moștenite sau dobândite după naștere, mii de copii ajungând orfani și un număr impresionant fiind abandonați,
În 1968 unitatea s-a reprofilat în Spital de copii neuropsihici, dedicat celor cu handicap neuropsihomotor recuperabil sau parțial recuperabil, cu vârste cuprinse între 1 și 16 ani. „Din cauza afluxului de pacienți minori cu afecțiuni psihice, spitalul de la Siret se menține de facto ca unitate de tip Cămin-spital, în care erau găzduiți, pe mai mulți ani, inclusiv un număr mare de copii cu afecțiuni considerate nerecuperabile. Spre exemplu, la începutul anului 1990, în Spitalul de copii neuropsihici Siret se aflau internați 114 copii declarați nerecuperabili, dintr-un efectiv de 510 copii”, precizează IICCMER.
Experții institutului arată că mulți copii au murit în acea perioadă din cauza unor boli sau afecțiuni ușor de prevenit sau de diagnosticat din timp și care puteau fi tratate. Pe de altă parte, spun ei, alte cauze ale morții copiilor sunt tratamentele neomenoase la care au fost supuși.
