Cultul morților, adică totalitatea slujbelor și a rânduielilor bisericești dedicate celor ce au răposat, cunoaște în tradiția Bisericii o dezvoltare deosebită, precum și o răspândire largă. Este binecunoscută tradiția potrivit căreia în ziua în care se săvârșește slujba de pomenire a celui adormit întru Domnul are loc o agapă, cu ocazia căreia rudele și prietenii celui decedat sunt chemați pentru a-i cinsti cum se cuvine amintirea și totodată pentru a se ruga pentru acesta.
În desfășurarea acestui act trebuie să se țină cont de mai multe lucruri. În primul rând, rugăciunea pentru cel adormit va fi pe primul plan și apoi masa îndătinată, de aceea o participare completă și activă a celor invitați va presupune firesc prezența acestora la slujba Parastasului oficiată la Biserică, la rugăciunile de la cimitir, la mormânt și în cele din urmă la rugăciunea finală de binecuvântare a mâncărurilor pregătite pentru acest moment. În al doilea rând, trebuie să se țină seama că oficierea parastasului este prilejul prin care se săvârșește un act de milostenie în numele celui răposat.
Adevărata milostenie împlinită cu această ocazie trebuie să ajungă la oamenii care au cu adevărat nevoie. Acest lucru nu va fi transformat într-o minipetrecere sau reuniune strict familială uitându-se scopul acestei lucrări: rugăciunea pentru cei adormiți.
Cadrul în care se desfășoară un astfel de eveniment este de asemenea important. Nu oriunde și în orice condiții se pot organiza parastase. Se recomandă ca agapa să aibă loc într-un spațiu sobru. Sunt restaurante care mai nou se pliază unor asemenea cereri. Acest lucru nu este rău în sine, dar având în vedere că organizarea unui parastas într-un asemenea cadru presupune o cheltuială serioasă, și de cele mai multe ori se transformă într-o reuniune, care nici ea nu e rea în sine, dar care este în pericol să devină o petrecere privată, se recomandă prudență în alegerea unor astfel de locații. Atmosfera din aceste locuri trebuie să permită rostirea rugăciunilor tradiționale de către preotul slujitor, a cărui prezență nu trebuie să fie stânjenită de feluriți factori (muzică, discuții nepotrivite etc.).
Milostenia săvârșită în numele celor adormiți cu aceste ocazii trebuie împlinită discret, fără fast sau din orgoliu, ci cu solemnitate având conștiința că Dumnezeu va primi osteneala celor implicați și, drept urmare, sufletele celor răposați își vor găsi odihna în Împărăția lui Dumnezeu.
(drd. Grigore MEȘTEROAIE)
