Un tânăr sucevean este condamnat să stea imobilizat la pat, în urma unui accident rutier suferit acum patru ani. Nu poate să-și miște picioarele, iar mâinile și le poate folosi doar parțial. Este conectat în permanență la o sondă urinară, are spasme musculare, este în permanență sub tratament, în special antibiotice, contra infecțiilor, și aceste aspecte sunt doar minore față de drama pe care o trăiește tânărul în fiecare zi. Este paralizat de la piept în jos și viața i-a fost total dată peste cap.
Găsit pe câmp, în comă
Avea tot viitorul în față. Era student în anul trei la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, la Facultatea de Istorie-Geografie. Nicicând nu s-ar fi gândit că plecarea la mare, cu un grup de prieteni, pe 15 august 2006, i-ar putea distruge viața, l-ar putea imobiliza la pat, fără a avea, încă, speranța unei vindecări.
Grupul de tineri suceveni printre care se afla și Ciprian Iulian Pînzaru a hotărât să meargă pentru câteva zile la mare, cu două mașini. Până în apropiere de orașul Roman, Ciprian a ocupat locul din față, alături de Alexandru, prietenul său, care era la volan. Pe bancheta din spate era un alt amic de-al lor. Când au făcut o scurtă oprire, Ciprian l-a întrebat pe amicul său care stătea pe bancheta din spate dacă nu vrea să ocupe el locul de lângă șofer, „să nu zică că numai eu merg în față, să mai stea și el, să vadă mai bine…”, își amintește Ciprian.
La nici cinci minute de la schimbarea locurilor, a avut loc nenorocirea care i-a schimbat viața.
Cealaltă mașină, în care erau cinci tineri suceveni, condusă de o prietenă a victimei, a intrat în depășire, nu s-a încadrat corespunzător, și a agățat mașina condusă de Alexandru.
„Mașina noastră, probabil, a fost răsucită și proiectată pe cealaltă bandă de mers, apoi aruncată într-un șanț. Oricum, asta din ce am auzit după accident. Eu fiind singur pe bancheta din spate, am fost aruncat dintr-o parte în alta și, apoi, proiectat pe un câmp. Când m-au găsit, mi-au povestit colegii, aș fi spus că mă doare gâtul, spatele. Eu nu îmi amintesc nimic. Am intrat în comă. Am fost dus la spitalul de urgență din Roman, apoi trimis la Iași, din cauza stării grave în care mă aflam, la Spitalul Clinic de Urgență «Sf. Treime»”, ne-a povestit Ciprian.
Drama unei mame
Mama lui Ciprian, Angela Bursuc, a aflat de accident de la mama lui Alexandru. „Îmi amintesc că până să ajung la Roman, în localitatea Traian, să văd în ce hal erau avariate mașinile, eu eram optimistă și o încurajam pe cealaltă mămică. După ce am văzut în ce hal arăta mașina în care a fost Ciprian, am crezut că mă topesc, că mi se scurge tot sângele. Simțeam că este grav. Am plecat la Iași, unde l-am găsit într-un salon de spital, cu capul atârnând pe marginea patului, nesupravegheat. Am crezut că înnebunesc. Am căutat medicul, m-am zbătut, oricum, a fost băgat în operație după mai multe ore de la accident”, ne-a povestit mama lui Ciprian, care, din păcate, se confruntă și ea cu mari probleme de sănătate.
În anul 2002 a fost diagnosticată cu ciroză hepatică, cu virus hepatitic C, fiind în evidențele medicilor de la Institutul Clinic Fundeni.
Tot sprijinul, toată bucuria, toată nădejdea acestei femei era Ciprian. Odată cu accidentul lui, totul s-a terminat și pentru biata femeie, care simte că nu mai are putere să lupte pentru amândoi.
Mersul este imposibil
Ciprian a fost diagnosticat de medicii din Iași cu fractură cominutivă de corp vertebral C7 cu deficit neurologic complet, luxație C6 -C7, tetrapareză cu predominanța paraparezei, infecție urinară. Încă de atunci, medicii i-au spus tânărului că pentru el mersul este imposibil – deficit motor total membre inferioare și parțial membre superioare, hipotonie membre inferioare, escara sacrata. Va fi dependent de o sondă urinară toată viața.
Aproape trei luni de zile după cumplitul accident, Ciprian a stat prin spitale, a fost supus mai multor intervenții chirurgicale și proceduri de recuperare. În tot acest timp, la căpătâiul fiului a stat mama lui. Firavă și aproape fără nici o putere, femeia mai găsea resurse să-și încurajeze copilul, să-l facă să-și dorească să se lupte pentru viața lui, să îi dea acea speranță care să-l aducă pe linia de plutire.
Sub tratament permanent
După luni de suferință prin spitale, revenirea acasă, la Suceava, a însemnat, pentru început, o ușurare, dar de-abia din acel moment începea greul cel mai mare pentru Ciprian, dar și pentru mama sa. La înălțimea sa de 1,97 și având în jur de 70 de kilograme, tânărul avea nevoie de un pat special, care să poată fi ridicat. Are nevoie de foarte multe medicamente, în special antibiotice, de pansamente sterile, care se schimbă și de două, trei ori pe zi, pentru a evita infecțiile la șolduri, din cauza lipsei de mișcare.
Părea să fie un greu mult prea mare pentru puterile celor doi, mai ales ale mamei, care l-a crescut pe Ciprian singură, încă de la patru ani și jumătate.
În ultimii doi ani, Ciprian a părăsit locuința de patru, cinci ori, atunci când câțiva prieteni l-au luat pe brațe, l-au așezat pe un scaun cu rotile și l-au scos afară din bloc.
„Când voi putea merge din nou?”
A început calvarul, dar, în același timp, și lupta pentru fiecare clipă.
Este dureros, este trist, dar, după deznădejdea care l-a cuprins la început, după ce și-a revenit din comă, acum Ciprian vrea să trăiască, visează să meargă din nou, să își reia facultatea.
Cea mai mare dorință a tânărului este aceea să ajungă la o clinică din țară sau străinătate unde medici specialiști, în urma unor investigații complexe, să-i spună adevărul: „Când voi putea merge din nou?”.
Din păcate, Ciprian nu poate să iasă din casă. Nu are cine să-l ajute să se deplaseze măcar în cărucior, să fie transportat până la București sau Târgu Mureș, unde a auzit că sunt doctori foarte buni, care ar putea să-i pună diagnosticul corect. Speră că o nouă operație ar putea să-i redea viața de dinainte de accident, având în vedere la cât de mult a evoluat medicina.
Deznădejdea unei mame: „Eu sunt vinovată. Nu pot să-l ajut!”
Cea care se învinovățește cel mai mult că, de aproape trei ani și jumătate, Ciprian stă paralizat la pat, este chiar mama lui, care, din cauza bolii sale, ciroză hepatică, se simte neputincioasă să-l însoțească la un drum lung, la un spital universitar unde să beneficieze de recuperare și investigații.
„Eu sunt vinovată. Nu pot să-l ajut. Din cauza bolii mele, îl țin pe loc și pe el. Deja a devenit alergic la antibiotice. Singurul la care mai răspunde bine organismul lui este antibioticul Cedax, dar care este foarte scump. Are spasme musculare, dureri de cap, amețeli, răcește foarte ușor. Eu nu pot să-l ridic singură, să-l așez pe scaun”, ne-a povestit femeia. El are nevoie permanent de un însoțitor.
Tratamentul cu medicamente, kinetoterapia pe care o face zilnic, masajul zilnic și pansamentele care trebuiesc schimbate de mai multe ori pe zi depășesc 1.000 de lei lunar. La această sumă, se adaugă cheltuielile cu hrana, întreținerea, tratamentul mamei, care, de multe ori, renunță la ea, în favoarea fiului.
Firma la care era asigurată mașina a cărei șoferiță a produs accidentul îi plătește lui Ciprian 700 de lei lunar. Acesta este prețul unei vieți distruse!
Ajutați-l pe Ciprian!
„Aștept să plec la o clinică pentru mai multe investigații pe coloană, eventual o nouă operație. Nu concep să rămân așa. Vreau să știu ce trebuie să fac în continuare. Nu am reușit să mai merg de trei ani la un control medical”, este strigătul lui Ciprian.
Au fost și medici care i-au spus tânărului de doar 21 de ani, după operație, că paralizia lui este definitivă și că trebuie să-și ia gândul că va mai putea merge vreodată. Tânărul nu vrea să creadă acest verdict, până ce nu aude părerea mai multor medici. Pentru asta, însă, trebuie să ajungă la spital. Mama sa nu poate să-i fie însoțitor, pentru că, fizic, nu are puterea necesară. Nici financiar nu poate să-și susțină fiul.
Drama acestei familii tinde să se adâncească dacă nu vor exista oameni cu suflet, poate chiar unii care au trecut prin drame asemănătoare, care pot să le dea un sfat, care pot să-l ajute pe Ciprian să ajungă la o clinică pentru investigații sau care să-i ajute cu produse (pampers, medicamente, alimente).
Este suficient să ne punem, doar pentru câteva secunde, în locul acestui tânăr nevinovat, căruia un accident de care nu se face vinovat i-a „tăiat” mult prea repede aripile, sau în locul acestei mame, Angela Bursuc, diagnosticată cu ciroză hepatică, care, însă, visează la ziua în care fiul ei va merge din nou singur. Visează noapte de noapte aceste clipe. Deocamdată, sunt doar vise.
Faceți ca viața acestor doi oameni să se schimbe în bine. Întoarceți binele pe care, cândva, alții l-au făcut pentru voi. Fiți alături de Ciprian măcar cu o vorbă bună, un sfat, o sugestie. Puteți să-l găsiți la numărul de telefon 0742 914 481, imchynezu@yahoo.com sau la numărul 0740 388 864, 0230/ 521 342 (Angela Bursuc). De asemenea, doritorii pot contribui la ajutorarea celor doi prin donații în contul personal deschis la Banca Română de Dezvoltare (BRD) Filiala Suceava, 340SV29102463400.
