Pentru a arăta oamenilor din timpul său dar și tuturor celor care vor trece pe Pământ până la sfârșitul timpului, cine este Dumnezeu, Iisus spune parabola Fiului risipitor. Totodată prin această parabolă, Iisus, scoate în evidență dragostea pe care Dumnezeu, Tatăl ceresc, o poartă fiecăruia în parte. Fiecare om este fiul lui Dumnezeu. Iisus spune:
“Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei îi zise tatălui: “Tată, dă-mi partea cuvenită din avere. El le împărți atunci avutul pe din două. Și după câteva zile fiul cel mai tânăr adună totul și plecă în străinătate, într-o țară îndepărtată, iar acolo risipi averea, ducând un trai dezmățat.
După ce cheltuise totul, o foamete cumplită bântui acea țară, iar el începu a duce lipsă. Atunci se duse și se aciuă pe lângă un cetățean din țara aceea, care îl trimise la câmpurile sale să păzească porcii. Ar fi fost bucuros să-și umple stomacul cu roșcovele ce le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea. Venindu-și atunci în fire, își zise: “Câți zilieri ai tatălui meu au pâine cu prisosință, pe când eu pier aici de foame! Mă voi lua și mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: “Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Tratează-mă ca pe unul din zilierii tăi”. Și se luă și se duse la tatăl său. Când încă se afla departe, tatăl său îl văzu și se înduioșă; se duse în fugă și se aruncă la gâtul lui și-l sărută.
Atunci fiul îi zise: “Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău”. Dar tatăl le zise servitorilor săi: “Aduceți repede costumul cel mai bun și îmbrăcați-l; puneți-i un inel în mână și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l, să mâncăm și să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost regăsit”. Și s-au pus pe petrecere.
Fiul cel mare al lui se afla la câmp. La întoarcere, cum se apropia de casă, auzi muzică și jocuri. Chemă un servitor și întrebă ce înseamnă acestea. El îi răspunse: “fratele tău s-a întors, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, deoarece l-a recăpătat sănătos. Atunci el se mânie și nu vru să intre. Dar tatăl său ieși afară să-l înduplece. El însă îi răspunse tatălui: “Iată, de atâția ani te servesc, fără să fi trecut vreodată peste porunca ta, și tu odată nu mi-ai dat un ied, să petrec cu prietenii mei. Dar când sosește acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu niște desfrânate, tu i-ai tăiat vițelul cel îngrășat! Atunci tatăl îi zise: “Copile, tu mereu ești cu mine, și tot ce am îți aparține. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, căci acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost regăsit” (Luca 15, 11 – 32).
