Am și eu o întrebare, de bun simț cetățenesc: de țigănoii ăia, care se plimbă pe trotuarele marilor orașe ale țării, îmbiind lumea la fraiereală cu un papagal cocoțat pe o stinghie, de ce nu se ia nimeni ? Au, poate, protecție diplomatică ?
Trecem peste faptul că „biletele de papagal” sunt o șarlatanie aproape declarată, pe față, o escrocherie de mai joasă speță chiar și decât celebra „alba-neagra”, care ne-a făcut țara de râs. Să vedem și de ce.
Țigănoiul te acostează și te îmbie cu biletele lui de papagal. Iar tu, dacă ești atât de jos la minte încât să nu-i întorci repede spatele, te prinzi în joc și îi plătești niște bani, 5 sau zece lei. Tariful fiind achitat, minoritarul îi dă papagalului o brâncă scurtă, iar pasărea, buimacă, prinde cu pliscul o bucățică de hârtie, dintr-o mică troacă, aflată în fața sa. Apucă o foiță de hârtie, pe care țiganul o preia cu un gest murdar de jeg și ți-o întinde.
Tu o despăturești cu febrilitate, nerăbdător să afli ce mai au de gând cu tine astrele cele atât de capricioase. O citești o dată, o întorci pe verso, o recitești de „n” ori, fără să înțelegi nimic. Nici nu ai ce să înțelegi, fiindcă pe ea sunt scrise niște nerozii fără cea mai mică noimă. Niște cretinisme rare, de regulă copiate din horoscoapele tipărite prin ziare.
Mai mult decât șarlatania în sine, biletele de papagal au ca principală victimă pe papagalul însuși. Pasărea aceasta veselă, guralivă și frumoasă de la natură, zburătoarea asta care a fost schilodită de un țigan fără inimă, pentru a fi împiedicată să mai zboare, a ajuns o ființă taciturnă și depresivă. O ființă mai năpăstuită decât boul din jug, fiindcă măcar boul de la jug nu a știut vreodată ce este zborul. Și măcar boul este folosit de un țăran harnic, nu de un escroc nespălat la corp și la minte.
Nu înțeleg de ce organismele pentru protecția animalelor, atât de vigilente în altfel de situații, nu protestează pentru a interzice această barbarie.
