Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă medicinală deosebit de valoroasă, ocupând un loc însemnat în medicina populară. Din păcate, ea este cunoscută greșit de cea mai mare parte a populației și considerată o buruiană incomodă.
Înflorește în martie-aprilie pe aproape orice suprafață cu iarbă. Are două proprietăți remarcabile: ajută în bolile biliare și în cele hepatice. Întreaga plantă are efect tămăduitor: primăvara, înainte de înflorire, se colectează frunzele, toamna rădăcinile, iar tulpinile se culeg în timpul înfloririi. În aceste perioade, organele respective ale plantei au cea mai mare cantitate de latex și de principii active.
Orice medic specialist în bolile de ficat știe că păpădia are o influență cît se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consumă câte 5 6/zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică. În icter și în afecțiunile splenice, păpădia se folosește, de asemenea, cu succes.
Păpădia este de mare ajutor și bolnavilor de diabet. Aceștia ar trebui să mănânce tulpini de păpădie, până la 10/zi, atât timp cît păpădia este înflorită. Se spală tulpinile cu flori cu tot, abia după aceea se îndepărtează floarea și se mestecă tulpina. Aceasta are la început un gust amărui, este acrișoară și zemoasă. Oamenii permanent bolnăvicioși, care se simt obosiți, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Aceste tulpini ajută la creșterea poftei de mâncare, îmbunătățesc sucul gastric și curăță stomacul de tot felul de substanțe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, stimulând activitatea hepatică și biliară.
Pe lângă săruri minerale, păpădia conține substanțe curative și de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută în artrită și reumatism; inflamațiile ganglionilor se retrag, dacă se ține până la sfârșit cura de 3 4 săptămâni, cu tulpini proaspete.
Rădăcinile de păpădie mâncate crude, la fel ca și cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific și diuretic, precum și stimulant. Ele fac sângele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sângeului îngroșat. Pentru prepararea ceaiului se pune peste noapte 1-2 lingurițe (cu vârf) de rădăcini într-un litru de apă rece, se încălzește a doua zi până începe să fiarbă și se filtrează. Această cantitate se bea, înghițitură cu înghițitură, cu o oră înainte și o oră după micul dejun.
Sucul din frunze de păpădie
Recomandat în această perioadă este sucul din frunze de păpădie. Se iau 2 mîini de frunze proaspete, care se spală bine, se taie cît mai mărunt și se pun la macerat, vreme de 3-4 ore, în 1/2 l de apă, după care se filtrează. Sucul amar obținut se consumă pe parcursul unei zile, în cure de cel puțin 2 săptămâni. Remediul are efect decongestionant asupra bilei și stimulează activitatea ficatului. Este un excelent adjuvant în tratarea hepatitei cronice (inclusiv formele evolutive), în dischinezia biliară, în tulburările digestive și de altă natură, care însoțesc disfuncții ale ficatului și ale vezicii biliare.
Cum se prepară siropul de păpădie?
În fiecare primăvara, un sirop din flori de păpădie este binevenit. Se pun de 2 ori câte 2 mâini pline de flori de păpădie într un litru de apă rece. Se pune la foc mic până începe să fiarbă, se lasă să dea câteva clocote bune, se ia oala de pe foc și se lasă totul să stea peste noapte. A doua zi, se golește conținutul într o sită, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele mâini. Sucul se amestecă într-un kg de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămâie tăiată felii. Mai multă lămâie acrește prea tare. Oala se pune fără capac pe mașina de gătit. Pentru a se păstra toate vitaminele, se dă la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evaporă fără a fierbe. Siropul se pune la răcit o dată, maximum de două ori, ca să i se poată stabili adevărata consistență. N are voie sa devină prea gros, căci s ar zaharisi după păstrare mai îndelungată, dar nici prea subțire, pentru că atunci ar începe să fermenteze după un timp. Trebuie să devină un sirop adevărat, vâscos, care, uns pe felia de pâine cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.
Sursa: www.evenimentul.ro
