Papa și Darwin

Papa Francisc șochează: „Evoluția în natură nu este incompatibilă cu noțiunea de creație.” De fapt, nu-i noutate, fiindcă și predecesorul, Papa Benedict al XVI-lea, s-a plasat pe o poziție asemănătoare: „Cele două teorii prezentate ca alternative (n.n.: darwinismul și creaționismul divin) nu se exclud una pe alta (…), există multe dovezi științifice în favoarea evoluționismului, care apar ca o realitate pe care trebuie să o vedem și care ne îmbogățește înțelegerea vieții.” La noi, teoria lui Darwin a fost scoasă (2006) din programa și manualele școlare de intelectualul Mihail Hardău, ministrul de atunci al Educației. Tot Hardău a hotărât să nu mai fie studiați, în programa de filosofie, Voltaire, Camus, Nietzsche. Motivul: punctul lor de vedere critic asupra religiei (Nietzsche chiar a afirmat că „Dumnezeu este mort”). Extremismul mărginit al lui Hardău se explica oarecum în perioada respectivă, când venise la modă condamnarea comunismului (și nu a regimurilor comuniste!), iar darwinismul era prezentat de unii ca parte constitutivă, responsabilă… de ororile marxismului (deși, se știe, Manifestul Partidului Comunist a apărut cu un deceniu înaintea „Originii speciilor”). Hardău era în onorantă companie: și Rusia lui Stalin și Hrușciov interzisese darwinismul, considerat a fi „pseudo-știință reacționară”…
Cei doi papi, mai atenți la mișcarea ideilor și la progresul științelor, luând act de avântul neo-darwinismului (o sinteză a teoriei selecției naturale cu genetica și biologia moleculară), au emis noua ipoteză, care, admițând evoluționismul, vrea să consilieze religia cu darwinismul: „Dumnezeu nu se teme de lucruri noi” – a afirmat Papa Francisc.
La noi, de pe vremea lui Hardău, religia se predă încă din clasa I și darwinismul, mai deloc, ori „implicit”, astfel România devenind singura țară din Uniunea Europeană în care evoluționismul a fost scos din programa școlară! Să mai amintim faptul că o Rezoluție a Consiliului Europei, adoptată în 2007, recomandă statelor UE să promoveze predarea în școli a „teoriei evoluționiste ca principală teorie științifică” (O teorie secundară științifică nici nu prea știm să fie…)? Deci, Papa, da, UE, da, Hardău, nu! Într-un adevărat hârdău de ignoranță s-a înecat, după tipicul românilor, care scot carul dintr-un șanț, spre a-l prăvăli în celălalt, teoria lui Darwin! Un singur ministru al unei țări europene, cel de la Belgrad, a mai avut o inițiativă similară și a trebuit imediat să demisioneze datorită protestului… Bisericii: Patriarhul ortodox al Serbiei s-a pronunțat hotărât pentru predarea evoluționismului în școală.
Trăim, totuși, într-un veac și-ntr-o orânduire în care libertatea de gândire se numără printre principalele drepturi ale omului. Cine vrea să creadă că se trage din maimuță, treaba lui. Cine-i convins că lumea-i creație divină, e la fel de îndreptățit la opinie. Cine acceptă teoria ambelor posibilități, n-are decât s-o facă. Darwin s-a născut acum două veacuri, cartea lui fundamentală, „Originea speciilor”, a apărut în urmă cu peste un secol și jumătate. Savantul englez n-a avut cum să aibă acces la cuceririle performante ulterioare ale științei; a emis o ipoteză, cu argumentele la îndemâna cercetătorului de atunci. Intelectualul Hardău s-ar fi cuvenit să știe că meritele lui Darwin nu stau doar în construirea teoriei cu maimuța-strămoașă și că, în urma cercetărilor sale, s-a demonstrat rolul evoluției în variabilitatea speciilor, s-au identificat și alte cauze ale variațiunii organismelor, s-a întemeiat tehnica selecției artificiale în crearea de noi rase și soiuri, el influențând hotărâtor dezvoltarea paleontologiei, embriologiei, fiziologiei, anatomiei, sistematicii etc. Dacă predarea religiei în școală este considerată o necesitate, la fel de necesară este și prezentarea ipotezei darwiniste, tratată explicit, nu implicit, cu număr egal de ore și cu egală considerație curriculară. Argumentul că 73% dintre elevi cred că omul a fost creat de Dumnezeu și, în consecință, predarea evoluționismului nu se justifică nu rezistă: poate tocmai de aceea cred astfel, fiindcă li se interzice informarea alternativă…
În 1925, la Dayton, a fost judecat profesorul suplinitor John Scopes, cel care a predat (după manual!) un curs de evoluția speciilor – astfel intrând în istorie mult mediatizatul „proces al maimuțelor” (vă mai amintiți filmul regizorului Kramer, cu Spencer Tracy în rolul principal?). Sentința a subliniat ridicolul situației, câtă vreme procurorul… s-a oferit să plătească din buzunarul lui cei 100 de dolari cu cât a fost amendat Scopes. Numai că se întâmpla în 1925, nu în veacul XXI! Hardău nu mai există în politica românească, dar darwinismul rămâne în continuare tratat ca o rubedenie săracă, tolerată și suspectă.