Cercetătorii francezi au reușit să obțină un nou material elastic, ce se repară singur, fără a fi aderent, descoperire care deschide calea fabricării de produse „autocicatrizante”, potrivit unui studiu apărut în revista Nature, informează AFP.
Acest material, sintetizat pe bază de acizi grași de origine vegetală, este compus din mici molecule ce se adună în rețele supramoleculare care, dacă sunt rupte, se adună la un loc singure și își regăsesc forma și elasticitatea inițiale.
Printre posibilele aplicații se numără țesăturile pentru veșminte ale căror găuri se repară singure sau tălpi de pantofi care nu se deformează. Anumite părți ale automobilelor ar putea fi confecționate din acest material care se „autorepară”, nemaifiind nevoie de o vizită la mecanicul auto. Rosturile dintr-un zid, garniturile, căptușelile etc. pot fi confecționate din acest tip de material, a spus Ludwik Leibler, director al laboratorului Materii moi și chimie, din cadrul CNRS, Centrul național francez de cercetări științifice, și de la ESPCI, o școală de ingineri din Paris.
„Procesele de ruptură și reparare se pot repeta de mai multe ori”, a explicat Leibler.
Grupul chimic Arkema colaborează cu acest laborator din 2000 în domeniul chimiei materialelor supramoleculare și a început să dezvolte aplicații industriale din 2004.
Arkema a indicat că, datorită chimiei supramoleculare, va fabrica „orice tip de produs care, după ce s-a fisurat sau s-a spart, poate fi în continuare utilizat grație «autocicatrizării»”.
„Avem două familii de produse gata să fie scoase pe piață”, a căror dezvoltare este mai avansată decât cea a grupului cauciucurilor, a explicat Manuel Hidalgo, cercetător la Arkema.
Prima privește bitumurile, care utilizează, ca și în cazul cauciucului, molecule de origine vegetală. Pentru a obține amestecul de polimeri care oferă o mai bună rezistență pentru construcția de drumuri decât cele fabricate pe bază de hidrocarburi, „se asociază moleculele, de exemplu, cu uleiuri vegetale, pentru a le da o formă solidă la temperatura ambiantă”, a explicat Hidalgo. În această familie se includ și adezivi, lacuri și vopsele. Fabricarea la temperaturi mai joase implică și un consum redus de energie.
A doua familie privește materialele plastice făcute din molecule mai mari, asociate, de asemenea, prin legături moleculare non-permanente, astfel încât au un grad mai mare de biodegrabilitate și sunt mai rezistente la solvenți.
