Panem et circenses!

Cine trece zilele acestea prin Iași are surpriza să vadă turnul principal al Palatului Culturii, adevărată emblemă a vechii capitale moldave, înveșmântat într-un enorm cămeșoi de noapte: un hectar de pânză și câteva butoaie de vopsea (ca să nu mai vorbim despre truda armatei de cusătorese) au fost puse la bătaie spre a preschimba un binecunoscut reper arhitectural național într-un soi de stafie citadină. A rezultat ceva diform, urât, dizgrațios, inert ca semnificație și, mai ales, extrem de costisitor; era, probabil, menit să constituie punctul forte al acțiunilor de „promotion” pentru unul dintre multele festivaluri ieșene – FIE, Festivalul Internațional al Educației.
N-am să înțeleg niciodată de ce un astfel de eveniment trebuia să sluțească făptura majestuoasă a Palatului Culturii; după cum am spus la discuțiile preliminarii, găsesc nepotrivită și titulatura generică de „festival”, care poartă într-însa un sâmbure ludic, atribuită unui eveniment de asemenea seriozitate, prestanță și, la noi, chiar unicitate. Astfel botezat, se scufundă în marea de festivaluri ale Usturoiului, Sarmalelor, Berii – dar nu asta ar fi chestiunea de discutat în primul rând, ci irepresibila tentație către costisitoare grandilocvență exterioară, proprie industriei festivaliere românești (că industrie a devenit!).
Eu unul m-am săturat să tot văd cum trei-patru zile se deviază circulația și se montează scena adusă cu ditamai caravana de tiruri, apoi alte două-trei zile se demontează, pentru ca sisifica trudă să se reia săptămâna viitoare, dacă nu cu aceeași firmă, cu alta similară, inclusiv la prețuri. Nimeni nu contestă dreptul nației la pâine și circ (folosesc termenul clasic nepeiorativ „circenses” fiindcă adevărata dimensiune publică a festivalurilor se consumă în episodul final, când aceiași soliști cap de afiș se rânduiesc azi la Babadag, mâine la Oravița, săptămâna viitoare invers, indiferent de titulatura și esența festivalului).
Încă se mai crede că numărul acțiunilor festivaliere poate constitui argument în exprimarea dinamicii vieții culturale locale, ba chiar și pentru atribuirea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021. Fals. Este unul dintre criterii, dar cele cu adevărat importante sunt altele și pot fi aflate de pe site-ul oficial al UE. Numai în ultima perioadă, în județul Suceava au fost organizate câteva zeci de festivaluri, cum ar fi, de pildă, cel de folclor „Procopie Jitaru-Florin Piersic” (în programul căruia Piersic este prezentat drept „titan al culturii românești”!), al „Cântului Național Românesc” („ultimele bilete se găsesc la pizzeria La bomba din Gura Humorului”), al Ouălor Încondeiate, al Primăverii Poeților, al celor ce se consideră „Soyons Phrancophones” etc., ca să nu mai vorbim despre sumedenia de târguri, expoziții, tabere, concursuri, simpozioane.
La Iași, alături de marile festivaluri devenite tradiționale FILT ori FIE, poporanii sunt invitați la Festivalul de Nunți, la „Hangariada”, la Festivalul Umanitar „Costică Creangă”, „În cerdac la Răreșoaia”, la „Flori de Sion”, la Edu Funny Fest ș.a.m.d.
E bine că-s așa de multe, e rău? Nu-i bine, e chiar foarte bine. Lumea se mai eliberează din capcana televizorului, socializează, este inclusă într-un demers cultural barem ca intenții, localitatea intră într-o anume geografie a interesului general și, nu întâmplător, câteva astfel de manifestări locale au devenit tradiționale (Festivalul Păstrăvului, Festivalul Hribului), căpătând rezonanță națională. Ar fi culmea ca tocmai subsemnatul, care o viață a rotunjit spectacole și a organizat festivaluri (au rămas, se pare, drept reper cele șapte ediții ale Festivalului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, la care a participat toată floarea literelor române) să cârtească la adresa celor care, azi, se dedică unei cauze similare. Aș obiecta doar la adresa faptului că, de cele mai multe ori, grosul fondurilor, banul public adică, se investește pentru paranghelia finală, în care constructorii de scene efemere și soliștii orânduiți de organizatorii profesioniști de festivaluri (Fuego azi la Copălău, Leșe la Cavnic, sâmbăta ce vine invers) sunt remunerați cu sume ce ar putea contribui la dotarea unei școli. Este minunat că, în 2014, în județul Suceava (a se vedea raportul Prefecturii) s-au organizat 141 de manifestări cu caracter festivalier, dar când cifra se conjugă cu aceea ce exprimă deficitul bugetar județean (prognozat și pentru 2015), ar părea utilă încercarea de deplasare a grosului fondurilor alocate către esența tematică a acțiunii și mai puțin spre costisitoarele finaluri cu guriști și mititei, aceleași pretutindeni. Știu că rândurile de mai sus multora nu le vor fi pe plac. N-am ce face, îmi asum riscul.