PANCA (I). Satul legendarului Pancu, cel care lăzuise pădurea pe malul stâng al Siretului Mare, încă înainte de Descălecat, apoi lăzuise și pentru feciorul lui, Luca, o altă vatră de sat, în clinul Siretului și al pârâului Mihodra, este atestat documentar abia din 16 februarie 1428, când strănepoții lui, Iurie, Cuzma și Motruna (copiii lui Stan Lucavețchi, nepoții lui Luca), Simeon, Costea, Dieniș și Șandru (copiii lui Șerbco Lucavețchi, nepoții lui Luca), obțin uric pentru „ocina lor… două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate poienile și cu pădurile, și cu pâraiele și pe Siret, în Sus, și cu Mihodrea, al căror hotar se alătură de ele, de demult”.
Panca era un vechi sat răzeșesc, din care, de-a lungul veacurilor, se vor alege, uneori și vinde, părțile răzeșilor care răzbeau spre averi întinse și spre ranguri boierești.
În 8 martie 1641, prin care „Petre, fiul lui Isac, fratele său Toader și surorile sale Ana, Gaftona și Toader, copiii lui Grama de Călinești”, cumpără, cu 150 galbeni, părțile Onacăi, fiica Vasilinei, ale Mariuței și ale lui Gheorghie, copiii Saftei, și ale lui Ionică, fiul lui Constantin, toți nepoți ai Vasilinii, din satele Lucavăț, Bănila, Igești și Hliboca, dar „și o săliște ce se cheamă Păncești pe Sirete”.
Lui Isar de Călinești i se alege „partea… din Păncești” în 29 iulie 1649.
Lui Vasile, Nicolae și Constantin Căzăcel, feciorii lui Gligorie Căzacul, li se vor alege părțile în 12 martie 1667.
În 20 aprilie 1696, Mihalașco, nepotul lui Coste de Lucavăț vindea părțile sale de moșii din Lucavăț, Berhomet și „Pancoveț”, pentru 12 lei turcești, „lui Vasilco, ficiorul Căzăcescului Grigori”. Același Vasilco avea să cumpere, în 23 februarie 1698, părțile de moșie, cu tot cu vecini, ale fraților Ian și Mihăilă, feciorii panului Basil Lukavețki din Sniatin, cel înnobilat, odată cu fratele lui, Gavrilă (pan Gabriel), și de regele Sobiecki, dar și de Divanul Moldovei.
În 23 februarie 1698, Ian și Mihailo, feciorii lui Vasilco Lucavețchi din Sniatin, vindeau lui Vasilco, feciorul lui Gligorie Căzăcescul, părțile lor de moșie din Lucavăț, Berhomete și „Pancești… cu vecini, cu tot, și cu lazuri, și cu tot vănetul, și poete căte sănt în partea noastră”, pentru 50 lei bătuți, iobagii vânduți fiind Ion Măglei, Toader Pauluc, Simion Danco, Ghiorghi Danco, Ghiorghi Răus, Macsim Răus, Simion Suș și Samson Holoșne și Gligore Androne.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
În 10 ianuarie 1712, fata panului Gabriel Lukavețki, Magda Grabowski, vindea părțile ei din Panca lui Dumitrașco Calmuțchi.
În 30 august 1725, Mihai Racoviță Vodă întărește lui Gligoraș Păunel moșiile pe care le avea în acest nord de țară, inclusiv „o poiană, zisă Panca, care este la apa Siretului”.
În 18 iunie 1730, se prezintă la Divanul Domnesc Ursachi Isar și Gligoraș Păunel, în dispută cu Gheorghie Calmuțchi și cu jupâneasa lui Dumitrașco Calmuțchi, Agafia, pentru părți din Lucavăț și din Pancești. Dumitrașco Calmuțchi cumpărase de la Magda, fata lui Havrilo Lucavețchi, nepoata lui Dumitrașco Lucavețchi, dar Magda n-ar fi avut dreptul să vândă, partea aceea de moșie fiind dată de unchiul lor, Dumitrașco Lucavețchi, lui Ursachi Isar și lui Gligoraș Păunel. Cum Gheorghie Calmuțchi și Agafa cereau o nouă judecată, prin care, de altfel, s-a dovedit că diata lui Coste (celălalt fecior al lui Havrilo Lucavețchi), care îi desemna pe Isar și pe Păunel proprietari, era rea, Agafia păstrează moșiile lui Havrilo din Lucavăț și din Panca.
În 20 februarie 1742, în fața Divanului Domnesc își dispută părți de moșie și de sat Ion Vasilco, feciorul lui Vasilco Căzăcescul și socrul lui Sandul Pelin, cu unchiul său, Velicico Chieșco, iar Divanul hotărăște ca Ion Vasilco și Velicico Chieșco să stăpânească părți egale din moșia revendicată de amândoi.
