Până și de gunoi ne batem joc

Dacă ai cât de cât simț patriotic, e imposibil să cutreieri prin țărișoara asta fără să nu erupi ca un râu învolburat de indignare. Astăzi, deoarece știți foarte bine că prietenul vostru Narcis Sireteanu nu vorbește pe de lături, o să vă dau un exemplu foarte punctual. Un exemplu din care reiese lipsa de determinare – sau poate preferați să-i spunem dușmănie antinațională? – în rezolvarea unei probleme majore a orașelor mai mici și mai mari ale României. Este vorba de predarea gunoiului la tomberoane alandala. Nu pe sortimente, cum ar fi normal, în vederea unei reciclări eficiente, care să evite sortarea anevoioasă și costisitoare.
Rețineți: vorbim nu de o bagatelă, ci de o prioritate mondială. Care ține de grija față de mediu, de îngrijirea resurselor naturale și de reducerea costurilor, într-o țară ca a noastră, care umblă cu cămeșa peticită. Iar respectul pentru mediu înseamnă respect pentru generația de azi și pentru cele care vor urma.
În lumea civilizată, de ani buni ești amendat de ți se opărește buzunarul, dacă tu – cetățean sau firmă – nu sortezi deșeurile. Adică nu pui frumos sticlele lângă sticle, hârtia și cartonul lângă hârtie și carton, plasticul lângă plastic, cutiile metalice de bere și de cola lângă suratele ei. Cu grijă și atenție, pe căprării.
Numai la noi sunt trântite toate otova, una peste alta. Cea mai revoltătoare soartă o au recipientele de plastic, care sunt în final extrase – ca să nu spunem șutite – de romi. Iar ăștia le vând ei unor firme misterioase de reciclare, în virtutea unei învârteli care nu depășește nivelul de inteligență afaceristică al unei țigănii minore.
Ar trebui somați cei care conduc orașele țării să rezolve această chestiune importantă, care trebuia demult descâlcită. Că progres și aliniere europeană nu înseamnă doar ceea ce ei au înțeles: adică ștabii să pupe salarii și alte drepturi materiale de nivelul cel mai ridicat.