Până acum, e cu plus

Fricile mele că nu vom ajunge decât cu maximum o echipă în competițiile europene au luat sfârșit odată cu retururile play-off-urilor, atât FCSB, cât și Craiova făcându-și treaba cu brio și, cel puțin în această privință, justificând sumele investite în cei prezenți pe gazon. În privita performanței strict sportive, dar și a sumelor încasate de la forul suprem european, FCSB este indiscutabil mai bine plasată, Europa League fiind a doua competiție ca valoare, în timp ce Craiova, ajunsă în Conference League, cea de a treia în ordinea valorii echipelor participante, se mândrește și ea cu prezența în premieră absolută în Europa, în existența ei incomparabil mai scurtă. Vă mărturisesc că pentru Craiova nu am avut cine știe ce emoții, nici măcar atunci când a luat gol până să înceapă bine meciul, iar faptul că egalarea a survenit imediat arată că și jucătorii erau la fel de convinși de superioritatea lor. Mă așteptam totuși ca echipa turcă să fie mai energică, să pună ceva probleme, dar… bine că n-a pus! Asta arată că, în ansamblu, fotbalul din Turcia nu este de speriat, cu adevărat performante fiind tot străvechile Fener, Galata și Besiktas, unde și banii investiți sunt de necomparat cu ceea ce se petrece la noi. La FCSB, calificarea a curs încă mai lin, confirmându-ni-se străvechea idee că în Scoția nu există decât două echipe de fotbal, Celtic și Rangers, restul fiind de umplutură, ca să se joace un număr de etape. Aberdeen a arătat că din ciomăgari nu poți scoate fotbaliști, lucru care nici nu mai trebuie demonstrat dacă ați urmărit meciul: intrări mârlănești, la limita accidentării adversarului, și un hei-rup continuu care nu pot compensa lipsa totală a tehnicii individuale. Când scriu acest articol am aflat deja și adversarii din grupe. Nu sunt de speriat, și nu m-ar mira foarte tare dacă una din cele două calificate ar prinde și primăvara. Doamne ajută!