„Pamfletele light”, marcă înregistrată a lui Ioan Groșan

Citarea subiectului: cale de atac
O deosebită cizelare a scrisului, provenită dintr-o îndelungată și fructuoasă experiență ca autor de proză scurtă, scoate în evidență publicistica lui Ioan Groșan. Despre el, se poate spune că Revoluția din decembrie 1989 l-a găsit deja consacrat. Așa bunăoară: „În 1985 tipărește volumul de povestiri Caravana cinematografică, fiind distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.”
După 1990, cunoscutul autor optzecist colaborează la felurite gazete, dintre care menționăm „Academia Cațavencu”, „Aspirina săracului”, dar și…. revista pornografică americană „Hustler”, care din anul 2000 se bucură și de o variantă în limba română. Cu toate astea, ziarul „Ziua” este organul de presă care-l impune în atenția opiniei publice pe Ioan Groșan, prin rubrica permanentă, denumită „Contrapunct”. Prin acest titlu, autorul pare să omagieze scurta perioadă de după 1989, când a lucrat ca redactor-șef adjunct la revista culturală „Contrapunct”.
Poziția strategică în care se așază Groșan în textele sale este una eminamente ironică. (aici) Dar – lucru care îl diferențiază clar de ceilalți camarazi ai săi din gazetăria de opinie – ironia sa pornește nu numai de la observațiile personale, cât mai ales de la citarea subiectului atacat în pamflet. Sunt invocate dintru început, ca pretext al actului polemic, ori cuvintele rostite de personajul principal, ori faptele sale, textul de ziar căpătând astfel un plus de concretețe.
Acest soi de stratagemă ironică este vizibil în pamfletul Întru apărarea lui Mihai Răzvan Ungureanu demnitarul în cauză fiind, la acea vreme, ministrul de externe al României. Cineva familiarizat cu stilul scriitorului își dă seama, din simpla citire a titlului, că Ioan Groșan urmează să fie, în textul său, mai curând călău decât avocat pentru șeful diplomației românești.
Pretextul scrierii este un interviu buclucaș cu ministrul nostru, apărut în influentul cotidian „Die Presse”, în 4 martie 2006. Groșan descompune interviul piesă cu piesă, începând cu îndemnul adresat de ministrul nostru de externe cetățenilor austrieci: „Trebuie să priviți România ca pe un nou land federal austriac”. Cu ironie, Groșan ne îndeamnă și pe noi, românii, să avem curajul de-a ne considera cetățenii unui land austriac și să vedem beneficiile rezultate de aici: „Precum părinții lui Slavici și Eminescu ne-am putea înscrie și noi copiii la cursuri la Universitatea din Viena, și nu la universități autohtone conduse de foști demnitari comuniști.”
Urmează, în interviul citat, o altă afirmație deplasată de-a membrului executivului, anume că basarabenii vorbesc o „română ușoară”. Dar această sintagmă găsește înțelegere ironică la Groșan, fericit că Mihai Răzvan Ungureanu, prescurtat americănește în text „M.R.U.”, n-a „zis că la Chișinău se vorbește o română second-hand sau, mai rău, o hard-Romanian, ori o română XXL.”
În astfel de momente de grație, Groșan se asemuie unui pictor care-și așază cu febrilitate modelul în cele mai felurite poziții, panicat de posibilitatea de-a pierde vreun unghi favorabil, vreo lumină, vreo umbră. Succesiunea creată sugerează un caleidoscop, culminând cu imaginea finală, de-o mare ironie: „Totuși – între noi fie vorba: Răzvane, wake up! Asta ca să vorbesc și eu în light English.”
Nu însă toate pamfletele semnate de autor sunt „ad hominem”. Uneori, în colimatorul său intră un partid întreg, așa cum se întâmplă în pamfletul Iarna guvernării PSD , purtând subtitlul tabel optic pentru dioptriile electoratului. Întreaga construcție se bazează pe trei cuvinte: „Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie”. Acestea sunt așezate pe 12 rânduri, imitând astfel tabloul din cabinetul medicului oftalmolog, pe baza căruia se stabilesc doptriile pacientului. Doar caracterele cu care sunt scrise literele sunt diferite, ele crescând de la rând la rând, astfel încât să poată fi citite de toată lumea, indiferent de problemele oculare ale fiecăruia:
„Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie.
Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie.
Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie.
Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie…”
Un pamflet din trei cuvinte, prin a căror repetiție se creează un crescendo și-un ritm special, ca-n Bolero-ul lui Ravel. O construcție mai curând grafică decât lingvistică, în care Groșan își demonstrează tot neastâmpărul cerebral.
Prin această demonstrație de virtuozitate, el pare un pescar care, cu o undiță simplă, confecționată dintr-un băț smuls din copac, izbutește să obțină fără efort cele mai spectaculoase capturi din baltă.
1 Dicționarul general al literaturii române, Editura „Univers enciclopedic”, 2005, sub egida Academiei Române
2 “ZIUA”, 1 iunie 2006