PĂLTINOASA. Sat relativ nou, pe care recensămintele austriece nu-l menționează, Păltinoasa face parte din istoria unuia dintre satele actualei comunei, al doilea sat București din istoria României, după Zvoriștea, atestat în 21 decembrie 1514, când Bogdan cel Orb cumpăra de la Luca Ilișescul, fiul Anei, nepotul lui Ivan Corlat, satul „București pe apa Moldovei, mai sus de Berchișești”, sat numit, începând din 1783 și 1784, Capucodrului și „Capucodrului încoace de apa Moldovei”, pentru a se diferenția de Capu Câmpului, numit, tot pe atunci, „Capucodrului dencolo de apă”.
În 21 decembrie 1514, când, după ce cumpărase satul București, Bogdan-Vlad Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț.
Primii germani din Păltinoasa au venit, în 1817, din Boemia, ceilalți făcând parte din al doilea val de migrațiune, cel din perioada 1830-1840.
Biserica Sfântului Nicolai din Păltinoasa a fost construită în 1857, fiind dotată cu un iconostas, adus de la Fundu Sadovei, în 1860. Biserica făcea parte din comuna bisericească Capu Codrului, preotul de acolo slujind și la noua biserică din Păltinoasa, inclusiv în 1907.
Din 1890, avea să fie deschisă în Păltinoasa o școală cu 5 clase1.
În 1890, satul Păltinoasa al comunei Capucodrului avea 1.234 locuitori, învățător fiind Samuil Bucevschi.
„La Păltinoasa sunt frumoase căsuțe cu flori de mașcat la fereștile Nemților. Sasul Loy ține han, iar lângă dânsul, doi Evrei. Slugile sunt toate Românce, de multe ori de o strălucitoare frumuseță, de care nu-și dau samă. E zi de sărbătoare în Israel și, dintr-un chioșc de lemn, se răspândesc cântece de lume, cântate în cor, râsete, glume. Un flăcău tembel, care spune că a fost bolnav de piept, cere tabac lui Herr Goldner, care face, întâi, observația că la sărac să dai pâine și apă și apoi cinstește cu o țigară, blăstămând rachiul și lenea.
Păltinoasa are fierăstraie și gară. O despart de Gura Humorului numai câteva lanuri, în care lucrează asupra țernii negre, unul lângă altul, Neamțul cu haină de catifea jupuită și Românul în cămașă albă”2.
_______________________________
1 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 96
2 NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, București 1905, p. 51
