Aspecte jenante de câteva zile la Palatul de Justiție din Suceava. Lucrările de reabilitare a clădirii, încheiate în urmă cu mai puțin de trei ani, s-au dovedit a fi o bătaie de joc generalizată. Ninsorile de sâmbătă și creșterea ulterioară a temperaturilor a făcut ca mai multe birouri de la etajul doi să se transforme în peșteri susurătoare.
Pentru că în weekend nu s-a lucrat, nimeni nu a observat ce se petrece decât abia luni dimineață. În mai multe birouri apa s-a infiltrat prin tavan și curgea ca de la cișmea, iar bucăți de tavan erau căzute pe mobilier și calculatoare. Au fost afectate în special birourile unde-și desfășoară activitatea grefierii de la Curtea de Apel și de la Judecătoria Suceava. Apa nu a făcut distincție prea tare și nu „l-a iertat” nici pe vicepreședintele Judecătoriei Suceava, al cărui birou fusese „pictat” pe o suprafață destul de mare.
Președintele Curții de Apel Suceava, Cezar Hîncu, și-a exprimat indignarea vizavi de calitatea lucrărilor recepționate în iulie 2007.
„Chiar dacă au fost condiții meteorologice destul de dificile, nu existau motive să se ajungă la o astfel de situație, iar lucrările să cedeze. Nu știu dacă este vina proiectantului sau a constructorului, dar cert este că s-a făcut treabă de mântuială. Am fost nevoiți să mutăm oameni, mobilier și aparatură, dar situația putea fi mult mai gravă”, a declarat Cezar Hîncu.
Pentru că perioada de garanție se întinde pe trei ani, muncitorii firmei constructoare au început să repare stricăciunile provocate de apa care s-a infiltrat din podul clădirii în urma precipitațiilor de sâmbătă.
Lucrările de renovare au durat cinci ani
Reabilitarea clădirii Palatului de Justiție din Suceava, locul unde-și desfășoară activitatea trei instanțe din județ, Judecătoria, Tribunalul și Curtea de Apel, a fost finalizată în iulie 2007. La acea vreme, arhitectul Viorel Blanari, reprezentantul Direcției de Cultură Suceava, membru în Comisia de Recepție a Palatului de Justiție, spunea: „E o bijuterie arhitectonică redată patrimoniului cultural”.
Lucrările s-au întins pe o perioadă de cinci ani, iar costul total decontat de statul român pentru acest proiect s-a ridicat la 110 miliarde de lei vechi.