„Pâinea sufletului este cuvântul lui Dumnezeu”

Cea de-a patra cerere din Rugăciunea Domnească, „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”, îndatorează pe cel care se roagă să ceară pâine pentru aproapele și pentru a ajuta pe cei care sunt în nevoi. De asemenea, cuvântul „nouă” îi obligă pe creștini să ceară pâinea câștigată în mod cinstit și prin munca lor. „Dacă pâinea cu care ne hrănim nu este răpită de la altul, dacă nimeni n-a flămânzit ca să ne săturăm noi și nimeni n-a suspinat ca să ne umplem noi pântecele, ci este agonisită cinstit și, deci, din al său, și este rod al dreptății și spic neprihănit și neamestecat al păcii, pâine a lui Dumnezeu este una ca aceasta”, zice Sf. Grigorie al Nyssei. Aproape la toți Sfinții Părinți și la scriitorii bisericești care au comentat Rugăciunea Domnească, această cerere a fost aplicată și la „Pâinea euharistică, „Pâinea vieții”, „Pâinea cea vie, care S-a pogorât din cer”. Această interpretare este explicabilă dacă ținem cont că, în timpul Sf. Liturghii, rugăciunea „Tatăl nostru” se recită în momentul anterior împărtășirii.
Pâinea sufletului este cuvântul lui Dumnezeu (cunoașterea și înțelegerea Sfintei Evanghelii) și Sfânta Cuminecătură (împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului).
Hrana sufletului nostru este cuvântul lui Dumnezeu, despre care spune Sfânta Scriptură: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci (și) cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”. Fără această pâine, „omul cel dinlăuntru” moare, iar viața veșnică va fi răsplata celor care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.
Cealaltă hrană a sufletului este împărtășirea cu Sf. Trup și Sânge al Domnului: „Trupul Meu cu adevărat este mâncare și Sângele Meu cu adevărat este băutură; cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el“. Această pâine întărește și sfințește trupul și sufletul. „Noi frângem o pâine care este nouă doctorie pentru a nu muri”, scria Sf. Ignatie al Antiohiei, vorbind despre Sf. Împărătășanie. Această pâine ne hrănește ființa noastră cu Dumnezeu cel viu și face ca să fim în El și El în noi.
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ, sursa: www.ziarulumina.ro)