Pâinea Hristos hrănește sufletul

„Iar Iisus le-a zis: Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetați în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n-ați luat pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Nici de cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Atunci au înțeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.” (Matei 16, 6-12)
Aluatul fariseilor și al saducheilor, la care face referire Domnul Iisus Hristos, era de fapt învățătura lor, dar și felul lor de a se comporta. Știm că din aluat se face pâinea. Acum două milenii, în Țara Sfântă, pentru aluat se folosea grâul dur, un soi neameliorat, și din acest aluat se făceau niște turte mai mari care se coceau pe vatra fierbinte. Pentru ca pâinea să fie gustoasă și hrănitoare era nevoie ca aluatul să fie frământat îndelung și cu răbdare. Era o ocupație cotidiană solicitantă. Turtele acestea nu se tăiau felii, ci se rupeau, se frângeau. Pâinea era nelipsită de la masă, iar o zi de muncă se socotea în cantitatea de pâine ce putea fi primită ca plată. Mântuitorul a spus: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”.
(Ziarul Lumina)