Păguboasa superioritate

Nu știu dacă sunt în asentimentul multora dintre dumneavoastră, părerea mea este că înfrângerea României în fața Danemarcăi la handbal feminin nu constituie o surpriză. Danezele nu sunt atât de slabe încât să le învingem ani la rând, totdeauna va exista un moment în care tendința se va schimba, așa cum s-a întâmplat și în cazul nostru cu echipa Rusiei. Asta nu înseamnă că nu puteam câștiga și meciul de miercuri seară (ne ajungea și un egal!), diferența de patru goluri a fost determinată de lucrurile mărunte. Nici nu contează că tactica anti-Neagu a funcționat, jucătoarea noastră fiind prinsă într-o adevărată plasă, blocajul fiind fără menajamente la nivel fizic. Cu toate aceste, Cristina Neagu a furnizat o mulțime de pase, cred că undeva în jurul a 10, prin care și-a lăsat coechipierele de pe extreme în situații de unu-la-unu cu portarul advers. Majoritatea acestor faze au fost ratate, una dintre cele mai neinspirate fiind Ana Maria Iuganu, care la un moment dat devenise chiar exasperantă (mă refer la încercarea de boltă pe un atac în superioritate, la care era imperios să marcăm!). Dacă mai adăugăm încă vreo două-trei asemenea ocazii ratate și din poziția de pivot, am putea trage concluzia că fetele noastre au făcut-o mare pe portărița daneză. Apoi, trebuie să recurgem iar la adjectivul exasperant pentru nu mai puțin de trei situații consecutive de superioritate numerică în care n-am recuperat niciun gol. Vă dați seama, un total de 6 minute pe sec, cu om în plus! E drept, multe dintre ratările pomenite mai sus s-au suprapus pe aceste perioade. Și o nedumerire: de ce a dispărut de pe teren Eliza Buceschi? Începuse excelent, primele patru goluri i-au aparținut, era jucătoarea ideală pentru a o suplini pe izolata Cristina Neagu. O asemenea alegere tactică nici nu poate fi comentată, de aceea înclin să cred că ar putea fi o accidentare la mijloc, deși până acum n-a fost invocată. Una peste alta, dezamăgirea este firească, fiindcă că este genul acela de meci pe care ai vrea să-l vezi resetat pentru a-l mai juca o dată. Echipa este una tânără, potențialul ei în creștere, iar ocazii vor mai fi.