„Paguba pe care o suferă cineva este considerată ca o milostenie la Dumnezeu“

Când omul cade în păcate de moarte, se îndepărtează de la el harul Sfântului Botez?
Darul Sfântului Duh, care se trimite la Sfântul Botez prin lucrarea lui Dumnezeu cea atotsfințitoare, lucrează în om după măsura credinței lui, fiindcă el este făgăduit de Dumnezeu celor ce vor crede (Isaia 44, 3; 59, 11; Iezechiel 36, 27). Darul Sfântului Duh se dă omului care se roagă, crede în el și se pocăiește de păcatele sale (Luca 11, 13; Fapte 8, 15; 2, 38). Însă darul Preasfântului Duh se îndepărtează de om din cauza păcatelor sale grele. Dar dacă omul își cunoaște greutatea păcatelor sale și se va întoarce din toată inima cu credință tare spre Dumnezeu, atunci – prin energia lui Dumnezeu cea atotsfințitoare – iarăși va dobândi de la El harul Preasfântului Duh pe care l-a pierdut prin păcat. Iar de va rămâne creștinul în păcate grele și nu se va întoarce prin pocăință și fapte bune către Prea Bunul Dumnezeu, unul ca acela rămâne în osândă și întuneric față de harul lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu mântuiește cu sila pe om, că El nu este spărgător de uși (Apoc. 3, 20).
Ce să facă cei ce au pagube în casele lor?
Cea mai folositoare rugăciune pentru cei ce au fost păgubiți sau jefuiți este Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, cu o zi de post. Paguba pe care o suferă cineva este considerată ca o milostenie la Dumnezeu, ea nu este trecută cu vederea. În Biserica Ortodoxă, cel mai grabnic ajutor pentru pagube și furturi este Sfântul Mare Mucenic Mina. De aceea, în asemenea cazuri, îi citim cu post și evlavie acatistul. Mulți dintre cei ce fac aceasta cu credință află lucrurile dispărute și pe cei ce le-au răpit.
Cum putem dobândi mai ușor pacea inimii și a sufletului?
Spune Sf. Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu sine-ți, și ai împăcat cerul cu pământul!“. Sunt patru principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a dobândi pacea inimii și a sufletului, și anume: să te mulțumești în viață cu foarte puține dintre cele necesare vieții; să alegi locul cel mai de jos și să fii sub ascultare; silește-te să faci mai mult voia altuia decât a ta; roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Sa întru tine. De vom face acestea, vom avea pace în suflet și mare nădejde de mântuire.
Să ne ostenim să nu ne pierdem pacea inimii, că dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile sufletești din om. Când avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii“. Să cugetăm la cuvintele Sfântului Martir Papia, care, fiind aruncat în foc, pentru că nu voia să se lepede de credința în Hristos, zicea: „Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu“.
(arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, II)