Suprarealistul Gellu Naum și-a asumat poezia ca formă de existență și a mizat pe valoarea etică a acesteia, pe funcția ei transformatoare asupra omului și a lumii. Importanța suprarealiștilor derivă din antidogmatismul lor, care punea pentru prima dată în discuție canonul cultural, printr-o contestare integrală a acestuia, într-un moment de criză a gândirii, a societății și a politicului.
Etapele și arhetipurile interiorității naumiene
În cartea sa, „Gellu Naum. O călătorie spre arhetipul interiorității”, Isabel Vintilă pornește de la principiile scriiturii suprarealiste formulate în manifestele bretoniene și în practicile artistice din Franța și România și dezvoltă, în următoarele două capitole, miza cercetării sale, reprezentată de ”maniera în care scriitorul român a transformat poezia într-un text inițiatic, esențial în procesul de devenire a Ființei”, prezentând etapele și arhetipurile interiorității naumiene.
Excursul hermeneutic al Isabelei Vintilă se rotunjește în discursul critic ca poveste suprarealistă, începută în 1935 și continuată până la sfârșitul vieții autorului, demonstrând o foarte bună putere de sinteză și alternând mai multe perspective critice (psihanalitică, psihocritică și arhetipală). Autoarea organizează convingător acest traseu inițiatic în trei etape: poezia revoluției, poezia experiențelor inițiatice și etapa salvării ființei prin iubire și a recuperării purității ei primitive. Etapele devenirii naumiene sunt corelate cu arhetipuri ale interiorității, ca șarpele, copacul-animal, focul negru sau ipostaze ale acesteia – călătorul, inițiatul sau mama-iubită.
Dicteul automat și funcția visului în recuperarea misterului lumii
Isabel Vintilă vorbește despre dicteul automat și funcția visului în recuperarea misterului lumii de către suprarealiști, despre eroul revoluționar al poeziei naumiene și, mai ales, despre accesul în spațiul suprarealității în care ființa își afirmă libertatea, discutând texte poetice și programatice din prima etapă a creației, ca „Drumețul incendiar”, „Vasco de Gama” sau „Mizeria criticii”.
În a doua sa etapă, în viziunea autoarei, poezia naumiană își asumă existența la modul magic, prin ritualurile și experiențele inițiatice ale orbirii și autoamuțirii, desfășurate sub semnul alchimic al „Căii Șarpelui”.
În sfârșit, reconfigurarea și înnoirea lumii și salvarea ființei se realizează prin diferite tipuri de iubire și de femei, prezente de-a lungul întregii creații poetice naumiene, dar și în romanul „Zenobia” (Spiritul-femeie fiind ”formă a tuturor principiilor feminine din univers” care îl ajută pe poet să se împace cu lumea, să se purifice spiritual și să atingă perfecțiunea).
Elanul sincronizării cu creația artistică europeană
Și alte grupări artistice, care s-au manifestat anterior sau simultan în spațiul literar românesc, au vehiculat aceleași concepte ca suprarealiștii și au fost animate de același elan al sincronizării cu creația artistică europeană.
Problemele autenticității, a libertății, sau a abolirii granițelor dintre arte, funcția transformatoare a creației asupra realității, a viziunii profetice și a visului au apărut odată cu romantismul, s-au continuat în simbolism și au fost reafirmate de trăiriștii și criterioniștii epocii.
La fel ca existențialiștii trăiriști, suprarealiștii manifestă o extraordinară foame pentru concret și cunoaștere totală, înțelese ca experiență a realității ce integrează realul și spiritualul, răsturnând ierarhiile în numele libertății și a transformării radicale a omului într-o perspectivă estetică a incomunicabilului. Altfel decât ei însă, forța poetică a suprarealiștilor afirmă o autenticitate de tip nocturn. Tehnica suprarealistă a dicteului automat refuză clarificarea în numele sincerității eului aflat în căutarea identității, mizând pe sine.
*
Oare a reușit Naum, prin poezia cu traseu inițiatic, să transforme cu adevărat Lumea, așa cum a dorit, ori măcar să refacă legăturile cu realul, sau a devenit propria-i ficțiune literară? La aceste întrebări, dar și la multe altele, vă va răspunde cartea Isabelei Vintilă, la origine teză de doctorat, susținută la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării din Suceava. Este o lectură necesară și, din fericire, extrem de plăcută.
Sabina FÎNARU
Pagina de carte: Isabel Vintilă: „Gellu Naum. O călătorie spre arhetipul interiorității”
