În anul 598 al istoriei câmpulungene, localitatea fiind atestată în 14 aprilie 1411, George Istrate și Grațian Jucan au încredințat memoriei obștești o carte impresionantă, cuprinzând contribuții bibliografice despre ținutul românesc al Câmpulungului, pe care Nicolae Iorga, citat pe coperta finală, îl considera ca fiind „cel mai românesc pământ din țara de veșnic drept românesc al Bucovinei”, ultimul proces judecat în baza dreptului valah (valaskim) fiind cel din 7 august 1696, prin stabilirea „gloabei județului care se cheamă hultamo județului”, după judecarea, de către sfatul celor doisprezece bătrâni jurați, a răscumpărării unei vinovății de crimă.
„Câmpulung Moldovenesc și împrejurimile lui. Contribuții bibliografice” este, după cum și precizează cei doi autori, „un elogiu binemeritat adus autorilor, înaintași ori contemporani, care și-au consacrat gândirea creatoare, pasiunea și opera lor observării, descoperirii, cunoașterii și informării a tot ce prezintă interes pentru trecut, prezent și posteritate”, numărul acestor autori fiind de circa o mie, iar numărul operelor catalogate în 400 pagini de carte, de peste trei mii.. „Își află locul în acest volum cei ce au scris numai sau prioritar despre aria geografică, istorică, spirituală etc. a Câmpulungului și a spațiului înconjurător, precum și alții, care nu au abordat această temă, dar sunt câmpulungeni, oameni reprezentativi, de certă valoare, prin cărțile sau articolele lor publicate și demne de a fi cunoscute și apreciate”.
Lipsesc doar călătorii străini, unii dintre aceștia, precum Johann Sommer, Paolo Bonnicio, Niccolo Barsi de Lucca, Petru Bogdan Baksik, Iacob Sobieski, Daniel Krman, Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel sau Michaly Bax și Gaspar Papay, lăsând prețioase și insolite mărturii despre satele înfrățite ale Câmpulungului, de-a lungul veacurilor, așa cum lipsește și Ilie Corfus, cu ale sale „Documente privitoare la istoria României, culese din arhivele polone” și „Însemnări de demult”.
Și mai lipsesc Iraclie și Ciprian Porumbescu, alți doi tulburători mărturisitori ai Câmpulungului Moldovenesc și ai satelor lui înfrățite, dar menționarea acestor absențe, care îmi vin în minte la o primă lectură, nu înseamnă un reproș, respectul meu față de titanica muncă a domnilor George Istrate și Grațian Jucan fiind desăvârșit.
Contribuții bibliografice și datorii ale viitorului
Câmpulungul Moldovenesc, și astăzi oraș bucovinean al unei superbe intelectualități, are un impresionant patrimoniu de memorie, asupra căruia nu voi insista, preferând să mă opresc asupra unor visuri care nu au mai devenit realitate, reprezentând datorii ale viitorului, în condițiile unui prezent tulbure și lipsit de consistență. Literatura mărturisitoare, în general, identifica, justifica și promova idei, iar spre exemplificare mă voi folosi de două dintre contribuțiile bibliografice din cartea luată în discuție.
Teodor Balan, cunoscutul autor al unor cărți de referință pentru câmpulungeni ( „Răscoala țăranilor din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805”, „Noi documente câmpulungene”, „Din istoria Câmpulungului Moldovenesc”, „Documente bucovinene” etc), a publicat, în 1909, o superbă pledoarie, în favoarea profesorului Ion Ștefureac, pentru înființarea, la Câmpulung Moldovenesc, a unui „Muzeu românesc pentru Bucovina”, un muzeu al satului, pe care colegul sculptorului Ioan Pâșlea, la catedra Școalei de Arte și Meserii din Câmpulung, îl argumenta, în 1902, printr-un excelent studiu, „Casa țăranului român din Bucovina”, publicat în „Junimea literară”. Muzeul visat de Ștefureac nu s-a mai făcut, iar cel al artei lemnului, excelent în toate, nu poate, totuși, suplini această datorie a viitorului.
Oameni și opere
Despre Câmpulungul Moldovenesc au mai scris, dintre numele mari ale culturii române, Tancred Bănățeanu („Concepția muzeografică a etnografului Ion Ștefureac”), Geo Bogza („Priveliști sentimentale”), Dimitrie Cantemir („Descrierea Moldovei”), Ionel Dârdală („Istoria Câmpulungului Moldovenesc”), Nicu Gane („Comoara de pe muntele Rarău”), Nicolae Iorga („Neamul românesc în Bucovina”), Simion Florea Marian („Legende istorice din Bucovina”), Mihail Sadoveanu („Țara de dincolo de negură”), T. V. Stefanelli („Documente din Vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc”), lor alăturându-se o puzderie de autori mai mult sau mai puțini cunoscuți, dar mărturisitori, uneori mult prea entuziaști, de oameni și locuri.
Pagina de carte: George Istrate, Grațian Jucan: Câmpulungul Moldovenesc și împrejurimile lui. Contribuții bibliografice
