Să te crucești, nu alta! Uite așa, cam obraznic, și-a botezat Cătălin Mihuleac cea mai recentă dintre cărțile sale: „Zece povestiri multilateral dezvoltate”.
Calde încă, povestirile au fost lansate pe piață în coșul zilnic al Editurii „Cartea Românească”.
Psihoterapie prin proză scurtă
Eu unul, cinstit să fiu, m-am simțit luat oleacă în tărbacă de un așa titlu. Prea bate șaua să priceapă iapa. Și-o bate rău. Figurativ. Aluziv. Mă rog, în democrație, fiecare face după cum îl taie capul, mai ales când este vorba de botezuri și cumetrii. La prima strigare, ca s-o spun pe șleau, m-a cuprins un soi de indignare proletară, ușor roșiatică. Parțial color. Nu știu alții cum sunt, dar mă surprind adesea nostalgic, când vine vorba de epoca cu pricina.
Pe fond, Cetățeanul Mihuleac propune și o terapie a nostalgiei, ba chiar o psihoterapie prin proză scurtă. Tămăduirea vine din reverberarea unor amintiri refulate, a unor speranțe și deznădejdi mari și mărunte, de undeva, cândva.
În universul povestirilor lui Mihuleac redescoperim uimiți întâmplări adevărate, atât de ridicole și de hilare, încât râdem de ele din toata inima.
Râsul debordant și irepresibil e vraciul care vindecă rănile istoriei recente ale multora dintre noi. Încă prea recente pentru a ne confrunta relaxați și onest cu noi înșine, cei de atunci și, totodată, cei de azi.
Povestirile astea au o vrajă-n ele, că-ți vine să le citești pe nerăsuflate
Povestirile astea zece, cum le zice Cetățeanul Mihuleac, au așa o vrajă-n ele, că-ți vine să le citești pe nerăsuflate. Mi-e un pic ciudă pe chestia asta. Ca s-o spun de-a dreptul, este riscant să-i răsfoiești povestirile. Cum începi să citești una sau alta dintre ele, cum te pomenești gata s-o înfuleci toată, cu praf în ochicu tot. Chiar și cu obrazul bătut, ca să zic așa, nu-ți vine să mai lași cartea din mână.
Acei cetățeni ai patriei, mai copți la leat, care au primit în plin anii glorioși vor regăsi spontan ambianța și personajele tipice ale epocii. Nașul de pe tren sau chelnerul de vagon-restaurant, de pildă, personaje atât de copleșitoare prin importanța lor sociala în epoca de aur, par atât de vii și familiari, că-ți vine să le vorbești. Să-i atingi. Pe atunci, ar fi fost greu să faci așa ceva. Greu să ajungi în anturajul lor, să fii familiar cu ei. Nici de sus nu se uitau la oricine.
Galeria personajelor împricinatei epoci este luxuriantă
Cât despre un director de combinat de creștere a porcilor,…ce să mai vorbim?! În plină foamete multilateral dezvoltată, era un personaj intangibil. Un zeu în Olimp. Pe lângă el, un profesoraș universitar onest părea doar un pigmeu umil. Galeria personajelor împricinatei epoci este însă luxuriantă. Un grănicer, studinte în drept, la seral și călcat în tocuri de nevastă, torturează fugarii spre Occident, prinși pe frontieră. Un fotbalist, adorat de un întreg șeptel de gâsculițe, escrochează pe oricine-i iese-n cale cu deodorante contrafăcute. Pe față, un Recitator de Versuri Omagialeîși adoră Cârmaciul Suprem. În același timp, pe la spate, în jurnalul său intim, îi dedică pamflete perfide Cârmaciului. Ce răsfățat al epocii! Și, Doamne!, ce tragic destin când a fost prins cu șoalda!
După cum povestește însuși Cetățeanul Mihuleac
După prăbușirea Epocii de aur, prea multe și cornute personaje, care pendulaseră între lingău și dizident, au contrafăcut atât de confuza și friabila graniță dintre bun și rău. Ei nu s-au lustrat nici măcar în sinele lor. Ba chiar se și pretind eroi.
Mai era și frumoasa studentă turnătoare. Un fel de Marilyn Monroe a Facultății de Geologie, care-și vindea amanții la Securitate. Fiică a unui mare mahăr, prins cu o uriașă delapidare, sărmana fată lupta și ea cu echipamentul din dotare pentru salvarea tatălui de la umilință și decădere. În ultima instanță, putea fi și ea un mare caracter. Preacurvea cu înalta binecuvântare părintească și cu oblăduirea unui decan, profesor doctor colonel, după cum povestește însuși Cetățeanul Mihuleac. E drept, cu un umor ceva mai trist. Sa auzim de bine!
(Sursa: „Ziarul de Iași”)
Pagina de carte – Cătălin Mihuleac – „Zece povestiri multilateral dezvoltate”
