La Editura Basilica București a apărut recent volumul „Dincolo de cuvinte”, semnat de arhimandritul Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor și mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din București. Arhimandritul Timotei Aioanei s-a născut la Rădășeni, ținutul Fălticenilor, de unde și-a luat seva pentru cele câteva cărți pe care le-a publicat până acum. Poate una dintre cărțile cele mai concludente în acest sens este „Aduceri aminte despre oameni și locuri din ținutul Fălticenilor”, apărută anul trecut la Editura Mușatinii. Ca o continuare firească a acestei cărți, autorul a lansat recent lucrarea „Dincolo de cuvinte”, care, după cum spune chiar el, „se adresează celor care caută lumina din viața oamenilor și simt frumusețea dincolo de cuvinte”.
Din viața și lumina celor de lângă mine
Dacă inspirația pentru scris i-a venit din frumusețea și puritatea locurilor natale, lumina a căutat-o și uneori a reușit să o găsească „din viața și lucrarea semenilor”.
„Această lumină m-a călăuzit spre frumusețile cele nepieritoare, urmând astfel pilda înțelepților călători către netrecătoarea Împărăție. Paginile acestei cărți inspirate fiind din viața și lumina celor de lângă mine, le închin cu recunoștință și prețuire acelor care le-au arătat prin faptele lor că Dumnezeu este împreună – lucrător cu noi în iubire”, a mai spus arhimandritul Timotei Aioanei.
„Dincolo de cuvinte” cuprinde, în cele 380 de pagini, „Frânturi din povestea vieții unui om obișnuit”, „Lucrarea sfinților și dăruirea oamenilor”, „O denie de altădată”, „Istorii scrise pe aceeași pagină”, etc., capitole în care sunt prezentați oameni, locuri, fapte deosebite surprinse de autor.
„Om minunat și condeier inspirat”
Un capitol din carte se numește sugestiv „Doina Cernica – lumina dintr-un chivot de slove”, în care autorul povestește că înainte de a o cunoaște pe scriitoarea Doina Cernica, „om minunat și condeier inspirat”, a descoperit frumusețea locurilor sale natale, aflate între Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc, comuna Vama.
„Din bogăția, frumusețea și strălucirea satului natal, Doina Cernica și-a îmbrăcat sufletul într-un veșmânt strălucitor care a împrumutat din culorile pajiștilor pline de flori nemuritoare. Crescută într-o astfel de ambianță, nici nu putea alege alt drum decât cel al cărții”, spune arhimandritul Aioanei în cartea sa „Dincolo de cuvinte”.
„Un prieten și apropiat al Bisericii”
Un alt capitol important din carte îi este dedicat academicianului Ciopraga, „Academicianul Ciopraga, la «taifas» cu Dumnezeu”.
„Când eram elev la Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni”, povestește în carte Timotei Aioanei, „auzisem adeseori pomenindu-i-se numele la momente sărbătorești, alături de alți elevi iluștri ai școlii, care stătuseră în aceleași bănci cu ani în urmă. Legat sufletește de Fălticeni (deși născut la vreo 30 de kilometri depărtare), Constantin Ciopraga venea de multe ori în târgul de pe apa Șomuzului, la evenimente culturale și la prieteni. Așa l-am întâlnit pentru întâia dată în septembrie 1983, când și-a petrecut la mormânt prietenul și colegul de la «Nicu Gane», Horia Lovinescu”.
Autorul mai spune că academicianul Constantin Ciopraga a fost „un prieten și apropiat al Bisericii. Taifasul lui cu Dumnezeu, făcut din toată inima, îl continuă acum în netrecătoarea împărăție. A luat cu sine, în traistă, osteneala profesorului de la Seminarul „Veniamin Costache“ din Iași, truda scrisului și bucuria pelerinului la Mănăstirile Cetățuia, Văratec, Neamț și altele. Am totuși un regret, și anume acela că profesorul și academicianul Constantin Ciopraga n-a avut destul timp să aștearnă pe hârtie tainele întâlnirii cu Dumnezeu în Biserica”.
„A trecut pragul către Împărăție…”
Ultimul capitol din carte, „A fost odată ca niciodată…”, îi este dedicat jurnalistului Florin Zamfirescu, directorul editorial al „Ziarului Lumina”, care „a trecut pragul către Împărăție”, luând cu sine în desagă „lumina faptelor bune” făcute în drumul vieții. „Ne rugăm ca sufletul lui, care s-a grăbit să plece dincolo, să călătorească în lumină și să ajungă la Lumina cea neînserată”, a scris, la finalul cărții, arhimandritul Timotei Aioanei.
