Trunchiuri jupuite, prăvălite la pământ, lucesc albicios în lumina crudă a soarelui ce pătrunde în inima pădurii fără a se mai opri în ramurile încărcate de acele verzi, parfumate, ale molizilor ce se înalță falnici spre cer. Crengile lor sunt acum dezgolite, arse parcă de suflul unei explozii sau de focul unei ființe mitologice ce băga spaima în sufletul strămoșilor. Locul pare să fie blestemat. Sute de conifere fără pic de coroană verde, ci doar cu crengi golașe și trunchiuri cenușii, prin care seva vieții nu mai curge. Nu e scena unui film de groază, ci un alt colț al Bucovinei, în care pădurile mor în picioare. Suflul morții s-a abătut asupra lor sub forma unui mic gândăcel cu un nume simpatic, dar cu o randament înspăimântător în a distruge arborii ce-i ies în cale.
Gândăcelul
„La noi sunt codrii verzi de brad”, spunea Octavian Goga, care nu a apucat să vadă cum păduri întregi se usucă de la o lună la alta, sub răsuflarea fierbinte a secetei și roase de mandibulele larvelor unui gândac a cărui apariție a fost semnalată în România abia după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1948– Ips Duplicatus. “Rudele” sale autohtone și mai puțin hrăpărețe, precum Ips typographus, au putut fi ținute în frâu cu metodele tradiționale ale silvicultorilor, dar gândăcelul migrator le-a rezervat câteva surprize.
„Evoluția gândacilor de scoarță cunoscuți și studiați era mult mai lentă, pe când Ips duplicatus, într-o lună de zile încheie ciclul de dezvoltare. Când sub scoarța lui umblă o mulțime de larve, arborele este încă verde, deși, tehnic, este mort deja. Atunci când arborele este uscat, gândacii sunt deja dezvoltați și caută o nouă gazdă”, explică Cristian Rotariu, responsabil cu activitatea de protecție a pădurilor în cadrul Direcției Silvice Suceava.
Mai mult, Ips duplicatus nici nu poate fi stârpit cu măsurile de prevenire și combatere aplicate pentru speciile cunoscute din pădurile noastre, încât își vede de treabă nestingherit, săpând găuri de intrare în scoarța arborilor, depunând acolo ouăle, după care larvele apărute fac adevărate sisteme de galerii, hrănindu-se cu țesuturile dintre scoarța și lemnul arborelui, provocând moartea „gazdei”.
Ce-i drept, gândacii au avut și un ajutor nesperat, seceta.
„Uscarea nu s-a produs doar din cauza lui Ips duplicatus, ci a fost provocată în primul rând de secetă, care a epuizat fiziologic arborii. Lipsa umidității, temperaturile ridicate și faptul că molizii afectați nu se află în arealul lor natural au favorizat răspândirea gândacului. Arborii nu s-au mai putut proteja de atacul său pentru că nu au mai secretat rășină așa cum ar fi trebuit”, a adăugat șeful Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu.
Experimentul pădurilor cu creștere rapidă
Atacul coleopterelor a afectat în primul rând pădurile de rășinoase plantate pe vremea lui Ceaușescu, ca urmare a unui experiment menit să asigure materie primă fabricilor de celuloză înființate în timpul avântului industrial comunist.
„În urma cercetărilor făcute în acea perioadă s-a constatat că molizii plantați în afara arealului lor natural cresc mult mai rapid decât cei din zona de munte”, povestește inginerul Cristian Rotariu.
Drept urmare, pe zeci de hectare de teren din zone deluroase sau chiar la șes au apărut păduri de molid, care au crescut precum voinicul din poveste, într-un an, cât alții în șapte ani.
„Dacă ne uităm la inelele de creștere la o cioată, vedem că în primii ani arborii au avut o creștere de 1,5 – 2 cm, mult mai mult decât crește un molid în zona de munte. Plantațiile respective au fost propuse pentru un ciclu de creștere de 40 de ani, adică din momentul plantării și pînă la cel al recoltării. Ei au depășit acel ciclu, mai ales că după Revoluție s-a schimbat legea și s-a decis să fie lăsați să acumuleze masă lemnoasă, dar acest lucru nu s-a întâmplat, așa cum se spera. Ritmul de creștere a scăzut foarte mult”, spune Cristian Rotariu, indicând pe trunchiul unui molid culcat la pământ inele de creștere, foarte mari în prima parte a vieții, apoi tot mai înguste, în ultimii ani.
Efectul deciziilor luate atunci avea să aibă efecte neașteptate.
Acum, pe zeci de hectare de teren din județul Suceava, verdele coniferelor a fost înlocuit de cenușiul roșiatic al trunchiurilor golașe ale molizilor plantați în anii ’70, în plin avânt industrial, în afara arealului lor natural, în special pe raza Ocoalelor Silvice Adâncata, Pătrăuți, Dolhasca și Fălticeni.
Greu de crezut că, doar cu câteva luni în urmă, acolo erau bogate păduri de molid, de un verde profund, vizibile de la distanță, în mijlocul pădurilor de foioase ce le înconjoară.
Acum, pădurile de molid necrozate au devenit o pată cenușie, vizibilă de la distanță în mijlocul pădurilor de foioase, iar acest fenomen uluitor s-a petrecut în doar câteva luni, primele semne ale dezastrului fiind vizibile de la începutul lunii iulie.
Natura își cere drepturile
Numai la nivelul Direcței Silvice Suceava, numărul arborilor infestați trece cu mult de 40.000, iar numărul lor crește cu cât iarna se lasă așteptată. Ajutați de vreme, gândacii de scoarță atacă noi și noi arbori, zi de zi, încât statisticile oficiale sunt deja depășite. Pe lângă zecile de mii de arbori marcați deja pentru a fi doborâți și cojiți, pentru a stopa invazia dăunătorilor, cel puțin alte câteva mii sunt deja infestați, dar sunt încă verzi, iar efectele vor fi vizibile abia anul viitor.
În toate zonele afectate, urmele „războiului” dintre silvicultori și gândacul de scoarță sunt vizibile.
E de ajuns să faci o incursiune prin pădurile din zona Dolhasca și Liteni, pentru a vedea cu propriii ochi dimensiunile dezastrului.
Pâlcuri de pădure sau zone mari, de sute sau mii de molizi care au murit în picioare, oferă o imagine dezolantă, mai ales că peste tot se văd trunchiurile albicioase ale arborilor tăiați cu drujbele și apoi cojiți, cărora nu le-a venit încă vremea să fie scoși din pădure. În mijlocul drumului de acces, pe o suprafață circulară de câțiva metri se văd încă urmele de jar de la focul făcut pentru a arde coaja molizilor jupuiți, în care colcăiau larvele de Ips duplicatus, noile generații pregătite să atace alți arbori .
Pe trunchiurile albicioase ale molizilor decojiți trecerea gândacilor este vizibilă ca într-o carte deschisă. Mii de șănțulețe întortocheate, săpate ca de un aparat de pirogravură, brăzdează lemnul, formând un labirint complicat.
Puținilor molizi rămași în picioare nu li se dau șanse prea mari să reziste atacului secetei și gândacilor. Din cauza uscăciunii, unii dintre ei au crăpat pe mijloc, pe o lungime de 2-3 metri, ca și cum o secure gigantică ar fi fost înfiptă în ei.
„Locul lor nu era aici. Natura își cere drepturile. La munte au alte condiții de umiditate, temperaturi mai scăzute…Seceta le-a dat lovitura finală”, spune Nicolae Andronic, de la Biroul de Pază și Protecție a Pădurilor, alături de care mergem prin pădurile moarte.
Ici-colo, prin luminișurile apărute forțat, după tăierile impuse de acțiunile de stopare a invaziei gândacilor de scoarță, puieți de molid se ițesc printre acele uscate, căzute pe pământ, renăscând, ca pasărea Phoenix, din propria cenușă.
Silvicultorii spun că cel mai bine ar fi ca toate terenurile golite acum de molizi să fie replantate, dar cu specii adecvate zonei.
„Trebuie să aducem din nou gorunul, fagul, paltinul, adică pădurile de foioase care, după cum se vede în jur, sunt sănătoase”, adaugă inginerul Cristian Rotariu.
La un calcul sumar, ar fi necesari cam 5.000 de puieți de arbori la un hectar de teren, iar, ținând cont că e vorba de zeci de hectare infestate din pădurile statului și alte zeci în pădurile private, necesarul de puieți nu poate fi asigurat decât cu mare efort, de-a lungul a câțiva ani, prin suplimentarea cu hectare întregi a plantațiilor de puieți de foioase în pepinierele Direcției Silvice.
Pericolul din umbră
Tăierea copacilor atacați de gândacii de scoarță nu e privită cu ochi buni de unii, mai ales că e vorba de aproape 50.000 de arbori numai pe teritoriile administrate de Direcția Silvică Suceava.
În schimb, concluzia unei comisii venite de la București să vadă tocmai cum s-a acționat pentru stoparea invaziei gândacilor de scoarță, care a dat Suceava ca exemplu, datorită rapidității de reacție, a fost că legislația actuală este depășită de realitățile din teren și că s-ar impune o modificare a ei, pentru a se putea acționa mai bine în astfel de situații de criză.
„Timpul de reacție în cazul acestor infestări este esențial, pentru că dacă se așteaptă valorificarea arborilor atacați confom prevederilor legale, nu mai vorbim de câțiva zeci sau sute de arbori atacați de gândaci, ci de păduri întregi. Intervenția trebuie să fi foarte rapidă, pentru că într-o lună de zile dăunătorii se răspândesc deja în alți arbori sănătoși și așa mai departe”, consideră șeful ITRSV Suceava, Eugen Girigan.
Îngrijorarea autorităților e cu atât mai mare cu cât, dacă la nivelul Direcției Silvice fenomenul a fost ținut frâu în cele din urmă, prin tăierea și decojirea a peste 90% dintre arborii infestați, acțiunea urmând să fie finalizată până în primăvară, când va începe un nou zbor al gândacilor, în pădurile private pentru care nu s-au încheiat contracte de administrare cu unități silvice nu s-a luat nici o măsură.
Capcanele cu feromoni, singurele care s-au dovedit eficiente împotriva lui Ips duplicatus, sunt insuficiente pentru a stopa invazia a milioane de insecte ce își iau zborul dintr-un pâlc de arbori infestați.
Tocmai de aceea, specialiștii spun că ar trebui ca în astfel de situații, legea să permită intervenția silvicultorilor chiar și în pădurile private, cu sau fără acceptul proprietarilor, să poată fi doborâți și decojiți arborii infestați, urmând ca după aceea proprietarul să decidă ce vrea să facă cu masa lemnoasă.
Dar cum modificarea legilor poate dura ani de zile, iar pericolul ce amenință pădurile de molid nu mai e vizibil acum, în prag de iarnă, iar efectele unei noi invazii nu vor deveni vizibile decât în vara viitoare, peste păduri se așterne liniștea. E atât de liniște încât se aude frunza cum cade, în vreme ce, ascuns în mantaua călduroasă a scoarței copacilor, un mic gândăcel, cu un nume simpatic, roade de zor și depune ouă, așteptând primăvara…
„Monstrul” care înghite pădurea
Năpasta care s-a abătut asupra pădurilor de molid a Sucevei a reprezentat pentru unii șansa de a explota pădurile pe care le dețin și de care nu se puteau atinge fără a încălca legislația în vigoare.
Volumul mare de arbori care trebuie doborât și cojit în scurt timp, pentru că viteza de reacție este esențială în lupta cu invazia dăunătorilor, impunea folosirea unui număr mare de oameni pentru a acționa pe zecile de hectare infestate cu Ips duplicatus. În vreme ce Direcția Silvică Suceava a mobilizat sute de oameni la această acțiune, fiind dată ca exemplu pe țară la viteza de reacție pentru stoparea invaziei gândăceilor mortali pentru pădure, într-o pădure de molid privată, din zona Liteni, atacată de același dăunător, am găsit un adevărat „monstru”, capabil să înghită hectare de pădure într-o singură zi.
Mai exact, e vorba de un utilaj special, de origine finlandeză, cu care un austriac, Peter Konrad, face singur treaba a zeci de oameni.
În vreme ce brațele de oțel ale utilajului cuprind trunchiul de parc ar vrea să-l smulgă cu tot cu rădăcini, o lamă de drujbă îl taie în doar două secunde, aproape de pământ, cum nu poate face nici unul din cei care exploatează pădurea cu oameni.
Copacul e apoi săltat în aer și trecut printre brațele gigantice ale utilajului, care-l curăță aproape instantaneu de toate crengile și îl mai și taie la dimensiunile dorite.
Întreaga operațiune durează doar câteva secunde, după care un alt arbore e cuprins de brațele utilajului, curățat și „feliat”, cu o eficiență înspăimântătoare. În mai puțin de două ore, austriacul, singur, cu utilajul minune, a tăiat aproape trei hectare de pădure uscată.
În timp ce coboară din cabină să însemne cu vopsea roșie arborii marcați pe care trebuie să-i mai doboare, îmi spune, clătind din cap, a mirare: „Uriașă catastrofă…N-am mai văzut în alte părți așa ceva…”. Nu e prima dată când lucrează în România. Mărturișește că în Vâlcea a avut o comandă mai mare, de sute de hectare, pe care le-a tăiat singur, cu utilajul-minune.
