PĂDUREA

Tema „ocrotiți pădurea”, din zi în zi mai actuală, poate fi cercetată din varii perspective. De regulă, predomină abordarea sentimental – liricoidă: „Românul e frate cu codrul”, „Fiind băiet, păduri cutreieram”, „Astfel zise lin pădurea / Bolți asupra-mi clătinând”… ș.a.m.d. Pe-aproape se rânduiește și privirea etno-istorică. Giurescu afirmă că, din limba vechilor daci, cele mai multe cuvinte păstrate până astăzi provin din universul pădurii: copac, codru, bunget, brad, gorun, mugure… Poate chiar și pădure, fiindcă etimologia unanim acceptată (din lat. paludum, care înseamnă… baltă!) parc fantezistă, cu metateză cu tot. Cândva, teritoriul actual al României era împădurit în proporție de 70%. Tot retezând, doborând, defrișând „aurul verde”, s-a ajuns la 29%. Mă tem că-i o cifră iluzorie, câtă vreme în total se includ și terenurile re-împădurite, care vor foșni a codru abia peste 50-60 de ani. O abordare lucidă și realistă a temei nu poate ignora faptul că suprafața împădurită se află în continuu regres și că, mai ales în ultimii ani, s-a produs un adevărat jaf silvic, ale cărui consecințe se regăsesc imediat în micro-climate, în stabilitatea terenurilor, în diminuarea precipitațiilor și, de ce nu, în peisagistică. N-am mai văzut asemenea coaste complet rase de pe vremea Sovrom-urilor, care cărau cu sârg tren după tren cu buștenii românești în Rusia, deși „Marea Uniune” poseda nesfârșite întinderi de pădure în taiga. Moscova își proteja încă de pe atunci „aurul verde”! Excludem oarecum din lista vinovățiilor dăunătorii naturali, datorită cărora sunt afectate alte 29,6% din pădurile țarii. Spunem „oarecum”, fiindcă și lupta cu dăunătorii ar reveni tot gospodarilor silvici. Pe locul I însă, de departe, marele dăunător se arată a fi chiar „fratele codrului”, omul. Omul cel lacom și indiferent la ceea ce urmează după el. S-a tăiat în neștire, deși… în văzul lumii. Culmea paradoxului! Au chelit munții Harghitei, s-au rărit pădurile Sucevei, rânjesc coaste complet rase în zona Bacăului… dar unde n-a fost tratată pădurea ca adevărat dușman? S-a ajuns până acolo încât și perimetre legal protejate au fost scoase pe tarabă (anunț pe Internet: „vând teren în pădurea Letca”. Adică, într-o rezervație naturală!) Boșii cu pungă puhavă își durează vile-cetate în mijlocul codrilor (Sorin Ovidiu Vântu și-a ridicat o vilă fortăreață de tip columbian în inima pădurii Otopeni!) – totul în marginea sau chiar în disprețul legii. Ne apasă o mare vinovăție vizavi de soarta pădurii românești și nici nu ne dăm seama ce consecințe se vor abate peste generațiile ce or să vină! N-avem nimic împotriva retrocedărilor: dacă pădurea a fost a omului, a lui să fie! Numai că primul gând al celor mai mulți dintre noii posesori este cum să taie (și să vândă) cât mai grabnic! Ordonanța 139/2005 privind administrarea pădurilor nu stabilește ferm, până la capăt, modalitățile de protejare a suprafețelor retrocedate. Și nu va fi vorba de-o postată, acolo, ci de încă două milioane de hectare ce-și vor schimba proprietarul! Din totalul de 6,3 milioane de hectare înfrunzite pe teritoriul României, în posesia statului vor rămâne doar 2,3 milioane. Familia Sturdza solicită 26.000 de hectare în Neamț, Erbașu, 2.000 de hectare, Bălăceanu Stolnici, 400. În secuime, urmașii grofilor au revendicat 40.000 de hectare! Cum vor fi păzite, gospodărite silvic, protejate? Deocamdată, ca urmare a noilor retrocedări, statul anunță concedierea a 7.000 de pădurari, care, practic, își vor pierde obiectul muncii. În mod normal, s-ar cuveni să-i preia și să-i salarizeze noii proprietari. Așa va fi? Poate – dar cel mult parțial. S-a jumulit cumplit codrul cu toți pădurarii la post; ce va fi când n-o să mai păzească nimeni? Dl. Ministru Flutur a făcut publică o declarație încurajatoare: „în calitate de ministru, sunt obligat să iau cele mai bune măsuri pentru ca suprafața păduroasă a României să crească, nu să scadă.” Dea Domnul așa să fie! Deocamdată, spectrul defrișărilor iresponsabile încă mai umbrește orizontul României. Scrie și semnează această tristă semnalare un fost lucrător la pădure (în 1956), salariat al IFET Rădăuți, Sectorul IV Dragomirna, parchetul 7 Gavana…