Pactul cu devierile

Apărarea cea ermetică a lui Juve, cu doar două goluri primite de astă-toamnă în Liga Campionilor, cea care rezistase fără gol într-o dublă cu Barcelona, a fost făcută arșice, într-un singur meci, de o echipă a Realului aproape fără fisură, și nu de ieri, de azi. Nici norocul n-a stat deoparte, încă din semifinale mingea s-a dus unde trebuie din contre sau devieri. Astfel, golul neașteptat de spectaculos al lui Mandzukic, demn de o execuție a lui Ibra, a fost încadrat de devierile nefericite ale coechipierilor săi, după care madrilenii au intrat în “zonă”. Felul în care au dominat imediat după pauză cred că ne spune ceva și despre antrenorul Zidane. Nu se dă cu fundul de pământ nici la gol primit, nici la gol marcat, și nici nu protestează cu ochii ieșiți din orbite, ca mulți dintre colegii săi de breaslă. Atitudinea sa transmite tot timpul echipei sale că situația e sub control. Meciul a fost și despre Balonul de Aur, cu Ronaldo și Buffon puși în balanță. Deznodământul aproape că îi pune italianul retragerea în brațe, dacă n-ar fi ispitit să mai prindă și Mondialul de la anul. În schimb, Balonul de anul acesta va fi al lui Ronaldo și numai al lui, indiferent de ce se va întâmpla în toamnă. Va urma o stagiune dificilă, căci asta de acum e greu repetabilă, în definitiv Realul mai reușise dubla campionat-LC (CCE) în ’57 și ‘58! Poate se va introduce în sfârșit și tehnologia în fotbal, astfel încât goluri din ofsaiduri de un metru, precum ale lui Ramos (la 1-2 la Bayern) și Ronaldo (cel cu care a egalat la 2 în returul cu bavarezii) să nu mai fie posibile. Scuze, știu că umblu după potcoave de cai morți, dar am supărătorul obicei de a ține minte și ce i-a împins de la spate pe invincibilii zilei, oricare ar fi ei.
Pe final, două chestiuni neplăcute, care totuși nu pot fi puse pe același plan. L-am apreciat pe Sergio Ramos ca fiind jucătorul emblematic pe seama căruia Realul câștigase precedentele două trofee, mai pregnant decât vedetele din atac. De aceea, nu pot pricepe în ruptul capului cum de un campion mondial+european, căpitan de echipă care conducea cu 3-1 într-o finală, avea nevoie de porcărioara aia cu 5 minute înainte de final. O pată serioasă pe imaginea sa de luptător, păcat! Celălalt eveniment are legătură cu vremurile bolnave pe care le trăim, cu teama care s-a cuibărit în sufletele noastre, astfel încât gestul teribilist al unui inconștient care aruncă o petardă poate declanșa un incident precum cel de la Torino, o mulțime de oameni călcându-se panicată în picioare. Din peste 1.500 de răniți, 3 sunt în stare gravă, printre ei un copil de doar 7 ani, cu traumatism cranian și toracic… A circulat pe Twitter o imagine din piața San Carlo cu sute de pantofi desperecheați și scâlciați, pierduți în îmbulzeală. Un fel de Cenușăreasa, varianta horror.