Pacepa (III)

Se speculau înclinațiile fiecăruia: „tov. Patilineț pentru tehnică, ale tov. Stănescu pentru tehnică (casetofoane, Polaroid etc.) și pentru whisky, ale tov. Ștefan Andrei pentru coniac franțuzesc și whisky…” (declarația gen. Neagu Cosma). Se cereau fără rușine biblioteci și alte piese de mobilă italiene și englezești, combine muzicale, televizoare, aparate de proiecție, frigidere, blănuri, coliere din aur, ceasuri de firmă, cartușe de țigări, lăzi cu băuturi fine; aduse prin curier diplomatic, toate treceau fluierând prin vamă. De menționat că unele articole erau apoi vândute prin mica publicitate de la „România liberă”. Col. Manea afirmă că „tov. Ștefan Andrei a primit atât de multe cadouri încât, după aprecierea lui, n-ar fi încăput nici în cinci apartamente”.
Este publicată o lungă listă de ambasadori nevoiți să plătească fără crâcnire birul menținerii în funcție – aveau și de unde, câtă vreme (de pildă) șeful reprezentanței statului român de la Roma și-a însușit cecuri de mii de dolari din… donațiile străine pentru sinistrații inundațiilor! Janoș Fazekaș, ministrul comerțului interior, proceda mai simplu, aplicând un comision de 2% în folos propriu la toată aparatura medicală cumpărată din Austria; convins de propria-i impunitate, nu s-a sfiit să dea chitanțe pentru sutele de mii de dolari sfeterisite.
După căderea lui Pacepa, documentele compromițătoare au fost scoase la lumină – ceea ce nu a impietat prea mult asupra carierei sale politice, fiindcă era nevoie de un reprezentant docil al maghiarilor în conducerea superioară de partid.
Ștabii se bucurau și de alte „bunuri” ce nu le aparțineau. Vasile Patilineț prefera favorurile sexuale ale subordonatelor. „Maxim Petre a fost văzut cum introducea diferite femei în această încăpere și apoi încuia ușa. Au fost introduse în această cameră următoarele femei:…” Din considerente de înțeles, CNSAS pune puncte-puncte, salvând oarecum „onoarea” postumă a docilelor salariate, dar n-o iartă pe jurista Dumitriu, recent numită Directoare de Direcție, adeseori „introdusă în cabinetul tov. Patilineț atât în timpul programului, cât și duminica”. După care, desigur, se încuia ușa. Îl seconda, cu performanțe similare, Vasile Pungan: „a întreținut relații intime cu mai multe femei, atât în perioada cât a fost ambasador în Anglia, cât și după aceea, cu soții ale cadrelor aflate la post”. Aluziv, se strecoară ideea că încornorații erau la curent, dar n-aveau ce face. Dacă nu își trimeteau soațele cu bună știință, nu-și puteau menține posturile ori obține promovări.
Experți în analize de caz și diagnosticare caracterologică, colegii spionului-șef îl zugrăvesc conclusiv pe Pacepa fără cruțare: „era omul tuturor jongleriilor; nu avea nimic sfânt, fără caracter, lichea; tipul arivistului gata de orice pentru parvenire, carierist care viza vârful piramidei”.
Sigur că vitejia lor de după război se explică și prin tentativa de a se detașa de fostul șef definitiv compromis, îngroșând contururile și supralicitând, însă lumea pe care o revelează documentele recent publicate colcăie de uimitoare mizerie morală. Și când mă gândesc cu câtă naivă încredere și deplină bună credință am publicat cărțile lui Pacepa…