Ioan 20:19-31 „19Și fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! 20Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. 21Și Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. 22Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; 23Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute. 24Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! 27Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. 28A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! 30Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui”
Hristos a Înviat, iubiți credincioși!
Duminica lui Toma astăzi sau Duminica Antipasha, când Biserica noastră sărbătorește inaugurarea Învierii lui Hristos. Este astăzi a opta zi și prima Duminică după Paști și Biserica, în fiecare a opta zi – începând de astăzi, din Duminica lui Toma, celebrând inaugurarea Învierii – celebrează în genere sărbătoarea Învierii. Pentru aceasta și fiecare Duminică se numește și „micul Paște”. Și astăzi se sărbătorește încă și pipăirea Sf. Apostol Toma.
Pacea lui Hristos, primul dar al Învierii
Sf. Evanghelie de la Sf. Apostol Ioan, se referă la Toma. Ne face în primul rând o scurtă arătare a celui Înviat în marea Duminică a Paștilor, seara târziu, Apostolilor și ucenicilor, dar în afară de Toma. Și Domnul le-a dat atunci pacea Sa, fiindcă erau închiși în cetatea Ierusalimului, de teama iudeilor. Și le-a dat putere, fiindcă pacea lui Hristos este însăși Hristos și este primul dar al Lui către om. Și pacea aceasta este și împăcare cu Dumnezeu și împăcarea între noi, și împăcare interioară, desigur cu cele divizate ale noastre. Și avem atâta nevoie de această pace, fiindcă toți în lume vorbim de alte feluri de pace. Acestea nu au aceeași importanță, dacă nu există prima.
Bucuria, al doilea dar al Învierii
Și în continuare, Ucenicii s-au bucurat căci au văzut pe Domnul. Al doilea dar al Învierii este bucuria, adevărata bucurie; autentica, cereasca și permanenta bucurie, bucuria lui Hristos. Pentru aceasta și marele Pavel spunea mai târziu: „Bucură-te în Domnul, și din nou bucură-te”, așadar voi spune „bucură-te”. Și Biserica, în nenumărate rânduri, dar și în fiecare Duminică și în fiecare sărbătoare, accentuează această bucurie a Învierii, această bucurie a Domnului. Poate să fie cineva sărac și necăjit, dar să o aibă și să se simtă în Paradis.
„Domnul meu și Dumnezeul meu”
În continuare le-a dat Duhul cel Sfânt pentru ca Apostolii și Ucenicii să înțeleagă Învierea. Căci Învierea este evenimentul ieșirii din mormânt și noi nu putem cu vasele și cu organele pe care le avem la momentul de față, să înțelegem acest mare și minunat eveniment. A venit așadar Toma în a opta zi – ca astăzi, am spune – fiindcă a lipsit de la prima apariție a Domnului. S-a temut mult și a plecat departe de Ierusalim. S-a temut de iudei. Și Hristos a spus înainte de patima Sa: „Dacă pe Mine m-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni”. Și de vreme ce a văzut că au început să-l prigonească și să-L răstignească pe Hristos, a spus: „Este rândul nostru [să fugim]!”. Și a fugit departe.
Dar s-a întors la Ucenici și la Apostoli. Aceștia i-au spus despre Învierea; acesta, precum spune și Sinaxarul, nu credea pe Ucenicii care au văzut pe Cel înviat, așadar nu va crede în Înviere, și nici în Cel înviat. Și are dreptate, deoarece nimeni nu s-a înviat pe sine. Și Iisus și Profeții au înviat. Dar Iisus este Dumnezeu-Omul, este Domnul tuturor puterilor, Împăratul creaturii și al inimilor noastre.
Și [Domnul] l-a invitat pe Toma să-l pipăie, deoarece Învierea este realitate palpabilă și de pipăit, și chiar dacă noi o contestăm, ea s-a petrecut și acest fapt este cel mai important. Și Toma atunci a strigat: „Domnul meu și Dumnezeul meu”, ce declară credința și în dumnezeire, în firea dumnezeiască și în cea umană a lui Hristos.
„Fericiți sunt cei ce nu au văzut, dar au crezut”
Domnul însă l-a mustrat cu dragoste și i-a spus: „Fiindcă m-ai văzut, ai crezut. Fericiți sunt cei ce nu au văzut, dar au crezut”. Și Ioan a scris în Evanghelie și termină [astfel]: „ca să credem că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, și crezând să avem viață în numele Lui”. Al treilea dar și ultim al Învierii este credința. Organ dumnezeiesc și ceresc, mare dar. Din păcate nu toți oamenii au aceeași credință.
Fie ca Hristos Cel înviat, cu rugăciunile Apostolului Toma să ne binecuvânteze cu darurile Sale: cu pacea, cu bucuria și cu credința aceluia.
Hristos a Înviat!
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 123-126, predica: „Eirini, hara kai pistis, ta dora tou Anastantos”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de cătretraducător]
