Postul are un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adică în momentul în care ne înfrânăm depunem un efort conștient prin care noi oferim lui Dumnezeu, ființa noastră întreagă, trupul și sufletul.
Când nu ne înfrânăm și nu păstrăm aceste reguli minime, cădem în stadiul animalității iraționale.
Oamenii care nu postesc nici măcar Miercurea și Vinerea, niciodată nu pot simți prezența lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovnicești în viață, nu pot să aibă ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne ajută în viață când îi cerem ajutorul, dar numai dacă reușim să facem cât de cât un efort, pe măsura puterilor noastre omenești.
Postul în familie aduce cele mai mari realizări: alungă ispitele, dă înțelegere și dragoste între soți, izbăvește de dușmani, dă înțelepciune și luminare de minte celor care studiază, îndepărtează vrăjitoriile și toate duhurile satanei necurate din casă, izbăvește de patimi și boli, curăță păcatele și ne dă mântuire.
A ține Miercurea și Vinerea post în casă este o regulă minimă creștină. Dacă nu o ținem pe aceasta, niciodată nu putem ajunge la lucruri mari duhovnicești sau la o simțire creștină matură.
(Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Arhim. Ioachim Pârvulescu, Ed. Albedo, sursa: www.doxologia.ro)