Păcat că primul mădular al țării nu-și scrie memoriile

Cu doar două lucruri, legate ombilical unul de altul, vreau să vă rețin atenția astăzi.
Primul: dacă primul mădular din țară, cel care-și are sălașul sub hogeag cotrocenist, ar ști oleacă de carte și ar avea un dram de talent literar, ar putea să-și scrie lejer memoriile. În mod sigur, acestea ar avea un frumos succes la public și ar și însuma vreo câteva sute bune de pagini, poate chiar mii.
Al doilea punct pe ordinea de zi: dacă universala probă de felație se va introduce vreodată la olimpiadă – cu variantele „felație viteză”, „felație fond” și „felație maraton” – lotul României, constituit din componentele care au relații cordiale cu primul mădular, ar aduce în țară o strălucitoare zestre de medalii. Iar noi, buni cetățeni, le-am aștepta pe fete la aeroport cu flori în mânuri și orchestră zgomotoasă alături, să le felicităm cu aplauzele și ovațiile noastre fierbinți.
De ce vorbesc azi despre asta? Pentru că, așa cum intuiam, prima ambiție din stat nu s-a lăsat și a uns-o pe mioara dumisale, fosta prefectoriță capitală, într-un consulat franțuz, acolo unde leafa este leafă și traiul este trai, pe vătrai, dar ce vătrai. În vreme ce țara crapă de foame, în timp ce oamenii cad lați în drum spre spitalele desființate, în vreme ce tot mai mulți dintre noi aleg să își pună lațul de gât cu sprijinul discret al statului, purtătorul primei demagogii din stat s-a gândit să apeleze la banii țării ca să-și răsplătească o veche companioană pentru merite știute doar de el și de încercatul său mădular, care sperăm să-și scrie cât de curând memoriile.
Apropo însă de miorița respectivă, mioriță laie, laie bucălaie, din ce în ce mai bucălaie. Nu trebuie uitat că cel care a racolat-o în politică pe această descurcăreață ovină este alt mare iubitor nu atât de fuste, cât mai curând de ceea ce există sub fuste: unchiul Varujan. Sperăm că și mădularul dumnealui știe oleacă de carte și își va scrie grabnic memoriile.