Păcălelile astea imbecile de 1 aprilie

Foarte tare mă calcă pe nervi păcălelile pe care ziarele și televiziunile românești le aplică anual cititorilor și telespectatorilor, în ziua de 1 aprilie. De acord, se poate obiecta că păcălelile acestea țin de tradiția presei de la noi. Că se practică încă din perioada interbelică, când erau în general gustate.
Da, dar altă făină se măcina la morile de atunci. Acum însă, când oamenii sunt mult mai stresați și viața are o cu totul altă viteză, păcălelile astea chiar că nu mai sunt necesare.
Gazetăria este prin natura ei o meserie fragilă, supusă impreciziei. Dacă ea este inexactă de cele mai multe ori fără voia ei, nu văd ce rost ar avea să fie inexactă și cu voia ei, chiar dacă acest lucru se petrece o singură dată în an. În plus, să ne punem puțin și în pielea publicului. Ce sens mai au păcălelile, când viața din România este în ansamblul ei o grosolană păcăleală? Nu te-a păcălit de-ajuns Ponta, cu cele un milion de locuri de muncă promise? Nu te-a păcălit alianța USL, care acum se rupe în cele două partide de mahala care o formează? Nu te-a păcălit Băsescu, atunci când îți ura să trăiești bine?
Vorbeam de perioada interbelică. Ziarul „Dimineața”, de exemplu, a scris, într-o zi de 1 aprilie din anii ’30, că Foișorul de Foc din București a fost furat. Credulă, lumea a venit să-i constate lipsa. Văzându-l totuși la locul lui, oamenii au decis să facă de strajă cu rândul, pentru a nu fi furat din nou.
În ceea ce mă privește, nu suport nici simplele păcăleli, pe care oamenii obișnuiți și le fac unul altuia de 1 aprilie. O glumă foarte bună au făcut legionarii. De 1 aprilie 1937, un grup de-al acestora l-au prins pe rectorul Universității din Iași, germanistul Traian Bratu, cunoscut ca un om democrat, pe când se întorcea acasă. I-au zis bună seara, domnule profesor, și i i-au tăiat una din urechi.
Mișto glumă, nu? Legionarii erau dați în mă-sa. Eu unul sper să rămână pe veci acolo.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.