Ozonul și încălzirea globală: prea multe ultraviolete pentru unii, prea puține pentru alții



Încălzirea climei va modifica circulația ozonului în stratosferă și în troposferă, mărind sau micșorând cantitatea de ultraviolete (UV) recepționate la nivelul solului în diferitele regiuni ale globului, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Geoscience, informează AFP.
La peste 20 de ani de la semnarea protocolului de la Montreal care interzice clorofluorocarburile (CFC), gaura de ozon de deasupra Antarcticii este pe cale să se închidă în stratosferă, la o altitudine de 10-50 de kilometri, acea zonă din atmosferă în care prezența acestui gaz are un rol vital în protejarea vieții de pe Terra.
O cantitate prea mare de ultraviolete este periculoasă pentru piele și ochi, dar aceste raze solare pot fi totuși folositoare, în special pentru fixarea vitaminei D în organism.
Cercetătorii de la Universitatea din Toronto au prognozat evoluția probabilă a circulației ozonului până în anul 2095, pe baza previziunilor Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC).
În opinia cercetătorilor canadieni, cantitățile de raze ultraviolete, pe timp senin, la sfârșitul secolului al XXI-lea, în raport cu anul 1965, înainte de formarea găurii de ozon, vor scădea cu 9% la altitudinile mari din emisfera nordică, în Scandinavia, nordul Rusiei și în Alaska.
În schimb, regiunile australe, situate dincolo de 60 de grade latitudine sudică, vizate direct, în urmă cu 20 de ani, de gaura din stratul de ozon, vor cunoaște o nouă creștere a expunerii lor în fața razelor ultraviolete, la sfârșitul secolului, după o relativă ameliorare a situației lor curente, până în 2035, grație interzicerii clorofluorocarburilor.
În 2095, experții consideră că aceste regiuni vor suporta cu 10% mai multe UV decât în 1965, acest proces ajungând în anumiți ani până la 20%.