OSTEOPOROZA: PRIMUL PAS CĂTRE FRACTURILE VERETBRALE ȘI DE ȘOLD



OSTEOPOROZA: PRIMUL PAS CĂTRE FRACTURILE VERETBRALE ȘI DE ȘOLD
OSTEOPOROZA: PRIMUL PAS CĂTRE FRACTURILE VERETBRALE ȘI DE ȘOLD

Osteoporoza este de departe cea mai frecventă boală metabolică a sistemului osos. Și ca dovadă a acestei afirmații, una din două femei asiatice la menopauză și una din opt femei de rasă caucaziană (albă) vor avea o fractură pe os osteoporotic de-a lungul vieții. Chiar și numai aceste date par a fi convingătoare în a ne arăta importanța diagnosticului precoce al acestei patologii care ne-ar ajuta să tratăm înainte de apariția complicațiilor, respectiv fractura osoasă. Odată apărută, fractura pe os osteoporotic pe de o parte anunță probabilitatea repetării într-un fenomen de cascadă, iar pe de altă parte se insoțește de o vindecare lentă, vicioasă, cu sechele funcționale.
Osteoporoza se caracterizează printr-o densitate osoasă scăzută și o deteriorare a arhitecturii țesutului osos care conduc la creșterea fragilității osului și în consecință, la apariția riscului de fractură prin traumatisme minime.
Sunt descrise două mecanisme principale care pot determina scăderea densității osoase:
1. EȘECUL DE OBȚINERE A DENSITĂȚII OSOASE MAXIME(PEAK)
Studiile efectuate au demonstrat că peak-ul osos se obține în cursul primelor trei decade de viață, fiind aproape atins în anii târzii ai adolescenței, după care creșterea este lentă până la cca 30 ani. Deși influențat în cea mai mare parte de factorii genetici care dictează calitatea și cantitatea unor proteine-enzime cheie, există și o serie de factori de mediu care pot interveni:
– activitatea fizică în copilărie crește calitatea osului matur
– dieta inadecvată de calciu și vitamină D prepubertară scade densitatea osoasă
– fumatulul, alcoolul înainte de 30 ani scad vârful de mineralizare
– tratamentele cu glucocorticoizi (Prednison, Dexametazonă, etc) pentru diferite boli inflamatorii, în funcție de doză și perioadă, pot scădea densitatea osoasă
– deficite hormonale diverse, dar mai ales deficite ale hormonilor gonadici (testosteron la băieți și estrogeni la fetițe) pot avea influențe nefaste. De aceea, o întârziere de instalare a pubertății după 13 ani la fetițe și după 14 ani la băieți, trebuie semnalată endocrinologului, la fel ca și perioade de amenoree (lipsa menstruației) mai lungi de 6 luni la adolescente. Daca acestea se datorează unui deficit de secreție estrogenică, adesea secundar unor diete severe și prelungite care determină afectare la nivel hipotalamic, până la remedierea funcționării axei hipotalamo-ovariene este necesară substituția hormonală cu un contraceptiv. Atenție însă, dacă vă confruntați cu o astfel de situație,( personal sau prieteni din anturajul dvs) trebuie să fiți conștienți că ați atins un prag periculos pentru sănătate de la care aveți nevoie de susținere medicală și de dietă asistată, foarte bine controlată din punct de vedere al principiilor alimentare
2. CREȘTEREA RESORBȚIEI OSOASE
După atingerea vârfului de mineralizare osoasă, densitatea minerală rămâne relativ stabilă timp de câțiva ani, procesele de resorbție(distrugere) și formare fiind aproximativ egale. Totuși, se consideră că pierderea osoasă la femei, în special la nivelul radiusului distal (antebrațul aproape de pumn) începe din jurul vârstei de 40 ani, chiar înainte de instalarea menopauzei. De aceea, fractura de radius este considerată fractură santinelă, sugerând scăderea densității minerale osoase. Cert este că odată cu menopauza, procesele de resorbție osoasă se intensifică, depășesc fenomenele de reparare, astfel încât vor rezulta o serie de căsuțe goale care nu mai sunt umplute cu os nou și care vor conduce în final la o arhitectură osoasă modificată, mult mai fragilă. Pentru că osul vertebral este cel mai activ din punct de vedere metabolic, scăderea densității minerale se produce în primă fază la acest nivel, determinând fracturi vertebrale,(întâlnite la peste 20% dintre femeile albe în primii 10 ani după menopauză). Ulterior urmează ca incidență fracturile de șold cu potențial invalidant semnificativ.
La aceste două situații se adaugă o serie de factori de risc ce vor determina creșterea probabilității instalării osteoporozei precum și creșterea riscului de fractură după menopauză
– prezența rudelor de gradul 1 cu istoric de fractură de șold
-pierderea în greutate sau greutate mică per se
– fumatul
– deficitul de aport de vitamină D și calciu la persoanele vârstnice
-deficite proteice
În numărul de joi, 28 iunie, veți găsi date referitoare la diverse boli care se pot însoți de osteoporoză chiar înainte de instalarea menopauzei, precum și metode de evaluare și tratament.
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Policlinica Bethesda, SUCEAVA