OȘEHLIB sau OȘIHLIB. Oșilibul a fost întărit, împreună cu Ciortoria și Dubovățul, de Ștefan cel Mare, în 2 noiembrie 1464, lui Andreico Ciortorâischi, fiul lui Nemircea Ciortorâischi (lituanianul Nemirski, amestecat în disputele dintre Ilie și Ștefan, feciorii lui Alexandru cel Bun).
În 7 mai 1473, când întărea Ivancăuții lui Dragoș Ușar, care îl cumpărase de la Cârste, Ștefan cel Mare menționează, în hotarul Ivancăuților, „Oșohlib, până la pârâul Volhoveț, și earăși până la drumul Hmielovului”.
În 6 februarie 1645, mitropolitul Kievului, Petru Movilă, adeverea că satul Oșehlib era stăpânit de Pătrașco Ciogole logofăt.
În 1714, văduva lui vistierului Ilie Cantacuzino, Maria, îi dăruia lui Iordache Cantacuzino, în contul unei datorii neplătite ale părintelui ei, Miron Costin, satul Oșihlib. Iordachi Cantacuzino va dărui fiului său, Iordachi, „satul Ușăhlib, cu vecini, heleștee, sat întreg”, în 1735, ziua a șasea a unei luni omise.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la Ușihlib, moșia spătarului Iordache Canta, „90 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Dumitru, 1 dascăl, Ivan, 5 jidovi, Iosip, Volva, David, Leiba și Faibiș, 8 văduve, Maria, Nastasia, Maria, Hafia, Parasca, Anița, Maria Cozmuliasă și Maria Fedoroaii, și 75 birnici, adică: Ștefan vornic, Petro Huțul, Ion Luchian, Toader Sin Dumitrașco, Petre sin Rusnako, Ion sin Toader, Neculai Ivașciuk, Vasile Sămenuk, Vasile Lupuliac, Ivan Popovici, Vasile Andrus, Mitro sin Boida, Ion Melniciuk, Ion Boiciuk, Costaș Popovici, Iacob Colțun, Simion Boida, Ștefan Lopanciuk, Iacob Haruc, Vasile Vacarciuc, Ivan Hultur, Neculai Trufin, Pintelei Lucumciuk, Ion Costuc, Ursul moldovan, Ivan Hrinuc, Tudosi Strâjboroda, Vasile morar, Fedor Mironuc, Vacile Tcaci, Dumitro sin Babiuc, Mihail Babiuc, Dumitro Babiuc, Georgie Babiuc, Mihail Babiuc, Ion Harabari, Hrihor Rabeiu, Timofei Bulbuc, Vasile Icul, Ivan Druțul, Mihail Koșko, Ivan Țnișciuk, Toader Lesii, Mihail Ciornopișciuk, Hrihor Timofeiciuk, Anton Rusnak, Ivan Babiuc, Ivan Rusnak, Mitro Strâșciuk, Dănilă Rusnak, Alecsa sin lui Dănilă, Hrihor zet lui Dănilă, Ștefan vataman, Vasile sin Druțul, Ștefan Țihanciuc, Tudose brat popii, Vasile Huznuc, Ștefan brat popii, Oleksa Dubusac, Ion Toaderiuc, Vasile Popovici, Nechifor Neculai, Ivan Ivasic, Andrei sin Vasile, Nechifor, Ion Menilciuk, Mitro Bughiuc, Iacob Hare, Pavlo bătrân, Vasile Oniciuk, Ion Iacobcia, Hrihor holtei, Neculai sin Luchii, Hare rus și Alecsa sin Dănilă.
Satul de pe malul stâng al Șoviței, în vecinătatea Orășenilor și a Coțmanului, avea, în 1774, 73 familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Prutului, „Ușihlibul” avea 1 popă, 83 țăranii și 1 arnăut, populația satului ajungând, în 1784, la 114 familii țărănești.
În 25 octombrie 1778, marele spătar Iordache Cantacuzino dăruiește nepotului său, Ianache, „satul Ușihlibii, ci-i de la părintele meu Iordache Cantacuzino logofăt.
În 1 octombrie 1795, Ianachi Cantacuzino dăruia fiului său, Iordachi, „moșia Ușihlibi”.
Ctitorită, în 1779, de familia Cantacuzino, biserica Sfântului Nicolai din Oșehlib avea 1.110 enoriași, în 1843, când era patronată de Ignaz von Antoniowicz, paroh fiind Vasilie Danilevici. În 1876, când avea 1.470 enoriași, biserica, patronată de Gregor de Bogdanovici, îl avea paroh pe Alexander Velehorschi. În 1907, paroh era protopresviterul Alexander Velehorschi, născut în 1838, preot din 1863, paroh din 1867, iar cantor, din 1900, Ioan Maciewicz, născut în 1844.
Din 1875, funcționa la Oșehlib o școală cu 4 clase2.
În 1890, comuna Oșihlib avea 1.950 locuitori, primar fiind Nicolai Babiuc. Albin Axentovici era învățător, paroh era Alexandru Velehorschi, iar cantor bisericesc – Ioan Mațievici.
_____________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 412
2 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 26, 1876 p. 78, 1907 p. 108
