Ortodoxia e bucurie!

Ortodoxia este viața frumoasă trăită în comuniune cu Dumnezeu și cu toți oamenii.
Ortodoxia este o țară mare cu multe peisaje frumoase. Locuitorii ei sunt cei mai fericiți, cei mai încercați și cei mai puternici oameni.
Să descoperim țara asta minunată cu multă răbdare, s-o cutreierăm în lung și-n lat cu nădejdea regăsirii, s-alergăm cu veselie pe pământul tare al credinței, s-adunăm munți de fapte bune, să respirăm aerul plin de mireasma deosebită a iubirii. Să creștem mari duhovnicește stând în ploaia bogată a Harului lui Dumnezeu, să ne împrietenim cu vântul virtuților celor bune și să fugim de trăsnetele și fulgerele păcatelor ce pierd agoniseala cea bună.
Să fim curați precum o lacrimă ca Soarele dreptății să lumineze toată ființa noastră și să fim strălucitori! Să luminăm, să fim o lumânare cuminte și smerită, să ardem pentru Dumnezeu și să dăm și celorlalți lumină din Lumină.
Puterea vine de la Dumnezeu. Să stăm lângă El, să nu-L părăsim, să nu ne rușinăm de El. Să-L iubim! El nu rămâne niciodată dator. Noi suntem tot timpul cei care trebuie să răspundem iubirii lui Dumnezeu! S-o facem cu bucurie, nu din interes efemer!
Așadar, s-avem exemplul Sfinților de la Sinodul din 843 de la Constantinopol, care, luminați de Dumnezeu, au apărat Ortodoxia, au luptat împotriva învățăturilor otrăvitoare și au luat atitudine fermă față de toate derapajele distrugătoare de suflete.
Ortodoxia a biruit atunci!
Biruința aceasta trebuie să fie permanentă. Cât va fi pământul acesta, noi trebuie să punem serios umărul la treabă și, unul lângă altul, cu ajutorul lui Dumnezeu vom păstra biruința Ortodoxiei!
Unde? În Biserica lui Hristos, cea adevărată!
Când? Tot timpul, în orice împrejurare a vieții noastre. Fiecare clipă să fie de bucurie, să treacă frumos, să fie cu folos, pe plac lui Dumnezeu și celorlalți oameni.
Cum? Simplu! Nu există nu pot! Trebuie să vrem! Privirea sus! Cu Dumnezeu înainte!
(pr. prof. Justinian-Remus A. Cojocar)